Versetul zilei

Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.

Ioan 13:14 (VDC)

Matei 2:3-12 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 11 Ianuarie 2017

Matei 2:3-12

    Ierusalimul tulburat împreună cu Irod (vers. 3)

    Dar situaţia este şi mai rea. Nu este surprinzător, spunem din nou, că Irod s-a tulburat când a auzit ştirile, pentru că aparent era pentru el un rival la tronul pe care-l avea. Citim totuşi că „s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el“. Astfel venirea Mântuitorului n-a produs bucurie, ci întristare printre acei oameni care chiar mărturiseau că Îl aşteptau? În mod evident deci, ceva era foarte greşit, pentru că părea a fi chiar un dezgust pentru instinctele lor pervertite. Ei nu-L văzuseră; El încă nu făcuse ceva; ei doar simţeau că venirea Lui ar însemna înlăturarea plăcerilor lor, şi nu împlinirea speranţelor lor.

    Cunoştinţa pusă în slujba duşmanului (vers. 4)

    Totuşi aceşti oameni erau buni cunoscători ai Scripturilor lor. Ei puteau să dea un răspuns imediat şi corect lui Irod, citând Mica 5.2. Ei aveau cunoştinţa care îngâmfă, şi deci nu ştiau nimic aşa cum ar fi trebuit să cunoască (vezi 1 Cor. 8.1, 2), şi au pus cunoştinţa lor în slujba duşmanului. „Balaurul mare roşu“ (Apoc. 12. 3-5) al imperiului roman, a cărui putere era investită local în Irod, era gata să devoreze „Copilul“ de parte bărbătească, iar ei erau gata să-l ajute să facă acest lucru. Ei aveau un fel greşit de cunoaştere a Scripturii şi sunt o înştiinţare pentru noi.

    Conducător care va păstori (vers. 6)

    Scriptura pe care ei au citat-o Îl prezintă pe Domnul ca Stăpânitor care va domni. În Mica numai Israel este avut în vedere, dar ştim că domnia Lui va fi universală; şi acesta este al treilea fel în care El ne este prezentat. În Isus Îl vedem pe Dumnezeu arătându-Se ca să mântuiască. În Emanuel Îl vedem pe Dumnezeu care a venit să locuiască. În „Conducătorul“ Îl vedem pe Dumnezeu arătându-Se ca să păstorească. A fost întotdeauna gândul Său să locuiască împreună cu omul, să-l conducă potrivit plăcerii Lui şi să împlinească faptul pentru care venise, să-l mântuiască.

    Atitudinea magilor, ca o condamnare a conducătorilor religioşi din Ierusalim (vers. 9)

Când Copilaşul Se afla în Betleem, aceasta era asigurarea că toate aceste trei lucruri se vor întâmpla: şi deşi Ierusalimul era neştiutor şi împotrivitor, nişte oameni dintre naţiuni erau atraşi spre El şi recunoşteau în El pe Împăratul iudeilor. Ne dăm noi seama cât de mult îi condamnau ei pe conducătorii religioşi din Ierusalim? Păstorii din Luca 2 au aflat despre naşterea Lui în câteva ceasuri; aceşti astronomi de la răsărit, în câteva zile sau săptămâni; pe când câteva luni trebuie să fi trecut înainte ca preoţii şi cărturarii să fi avut cea mai mică ideea vagă despre ceea ce se petrecuse. Întâi printr-o stea şi apoi printr-un vis, Dumnezeu a vorbit acestor oameni înţelepţi, dar oamenilor religioşi din Ierusalim. El nu le-a vorbit deloc, şi fuseseră zile când marele preot în mijlocul lor era în legătură cu Dumnezeu prin Urim şi Tumim. Acum Dumnezeu era tăcut faţă de ei. Starea lor era aşa cum este descrisă în Maleahi şi poate mai rău.