Matei 2:13-23

　　　　Rahela, care îşi plânge copiii (vers. 13-18)

　　　　În Irod vedem puterea fără scrupule aliată cu viclenia. Când a fost împiedicat de acţiunea magilor, gândea că nu are altă posibilitate decât un atac ucigaş asupra tuturor băieţilor din Ierusalim. Faptul că a fixat limita omorului la doi ani ar indica poate că perioada dintre apariţia stelei şi sosirea magilor la Ierusalim trebuie să fi fost de câteva luni. Fapta lui sălbatică şi violentă a adus împlinirea profeţiei din Ieremia 31.15. Dacă acest verset este citit în contextul lui, se va vedea că împlinirea lui finală şi completă va fi în zilele din urmă, când Dumnezeu va face în sfârşit să înceteze lacrimile Rahelei, aducându-i copiii înapoi din ţara duşmanului. Cu toate acestea, ceea ce a avut loc la Betleem a fost acelaşi fel de lucru pe o scară mai mică.

　　　　Fuga în Egipt şi reîntoarerea în ţară, Iosif fiind înştiinţat în vis de un înger al Domnului (vers. 13, 19)

　　　　Irod totuşi se lupta cu Dumnezeu, care i-a nimicit intenţiile trimiţând pe îngerul Său la Iosif într-un vis, pentru a doua oară. Copilaşul a fost luat în Egipt, şi în felul acesta Osea 11.1 îşi găseşte o împlinire minunată, iar Isus începe să parcurgă din nou istoria lui Israel. Cât de uşor a nimicit Dumnezeu glasul cel rău al lui Irod, şi tot atât de uşor, nu mult timp după aceea, a avut a face cu Irod însuşi. Matei nu-şi risipeşte cuvintele, descriindu-i sfârşitul; el spune simplu, „după ce a murit Irod“. Şi a treia oară îngerul Domnului i-a vorbit lui Iosif în vis, dându-i îndrumare să se întoarcă în ţară, pentru că moartea a înlăturat pe cel care vroia să fie ucigaş.Cel dintâi gând al lui Iosif a fost să se întoarcă în Iudeea; dar i-au venit veşti că Arhelau domnea în locul tatălui său şi teama l-a făcut să ezite. Atunci pentru a patra oară Dumnezeu l-a îndrumat printr-un vis. În felul acesta el, Maria şi Copilaşul au fost îndrumaţi din nou spre Nazaret, de unde veniseră la început, după cum ne spune Luca. Este instructiv să vedem cum Dumnezeu a călăzuit toate aceste mişcări de la început: în unele cazuri prin împrejurări, ca hotărârea lui Augustus şi veştile despre Arhelau, în alte cazuri prin vise. În felul acesta uneltirile duşmanului au fost zădărnicite. „Portarul“ ţinea deschisă uşa la „staul“ pentru ca adevăratul Păstor să intre, orice ar fi făcut alţii. De asemenea, scripturile se împlineau: nu numai că Isus a fost adus din Egipt, dar şi faptul că a devenit cunoscut ca Nazarinean.

　　　　Un Nazarinean (vers. 23)

　　　　Nicio profeţie a Vechiului Testament n-a prezis că El avea să fie „un Nazarinean“, dar mai multe spuneau că El avea să fie dispreţuit şi un obiect de batjocură. De aceea în versetul 23 se spune „prin profeţi“, şi nu printr-un anumit profet. Ei spuseseră că El va fi un obiect de dispreţ, care în timpul Domnului nostru se exprima prin calificativul „Nazarinean“. În traducerea lui J.N. Darby este o notă care clarifică acest verset în ce priveşte exprimarea exactă folosită cu privire la împlinirea profeţiei, în contrast cu expresiile mai dinainte din capitolul 1.22 şi 2.17. Se arată corectitudinea cu care sunt făcute citatele din Vechiul Testament.Nazarinean este al patrulea nume dat Domnului nostru la începutul evangheliei. El este, aşa cum am văzut, Isus, Emanuel, Conducător; dar El este şi Nazarineanul. Dumnezeu venea printre oameni ca să-i mântuiască, să locuiască, să conducă – dar El avea să fie „dispreţuit şi părăsit de oameni“!