Psalmul
119.1‑16

„Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi‑l păzesc“, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care‑şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă Ťscrupuleleť tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?“. Răspunsul vine imediat: „Păzindu‑se după Cuvântul Tău“. Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea“, în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).