Psalmul
119.1‑16
Ferice de cei
care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi‑l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre
acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm.
Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care‑şi găsesc plăcerea în
mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia
care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă
în ele (v. 1)!
Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din
lume, care dispreţuiesc pe faţă Ťscrupuleleť tânărului credincios; pentru aceia
însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?. Răspunsul
vine imediat: Păzindu‑se după Cuvântul Tău.
Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat
împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi
împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)!
Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo
pasajele esenţiale, precum acest verset 9,
vom fi înarmaţi pentru ziua cea rea, în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel
credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca
acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).