Matei 3:1-2

　　　　Ioan Botezătorul, predicator în pustiu

　　　　Al treilea capitol îl prezintă pe Ioan Botezătorul fără a face o introducere cu privire la naşterea sau originea lui. El împlinea profeţia lui Isaia; predica în pustiu, departe de refugiile obişnuite ale oamenilor; în îmbrăcăminte şi mâncare era separat de obiceiurile oamenilor; tema lui era pocăinţa, în vederea apropierii împărăţiei cerurilor. Era o slujire unică. Care alt predicator şi-a ales pustiul ca regiune geografică a slujirii lui? Filip evanghelistul s-a dus în adevăr în pustiul de la sud ca să întâlnească în mod special o persoană, individual; dar puterea lui Dumnezeu era în aşa fel cu Ioan încât mulţimile veneau în număr mare la el, şi erau îndrumate spre botezul lui, mărturisindu-şi păcatele.

　　　　Împărăţia cerurilor (vers. 2)

În evanghelia aceasta este menţionată în mod frecvent „împărăţia cerurilor“ şi cel dintâi caz este aici. Nicio explicare nu este dată de Matei, nici nu notează vreo explicaţie oferită de Ioan. Motivul este fără îndoială că venirea zilei când „Dumnezeul cerului“ Îşi va ridica o împărăţie şi toţi vor vedea că „cerurile stăpânesc“ fusese prezisă în cartea Daniel. De aceea termenul nu avea să fie nefamiliar ascultătorilor sau oricărui cititor iudeu. Acelaşi profet avusese o viziune a Fiului Omului venind cu norii cerului şi luând împărăţia, şi sfinţii stăpânind-o împreună cu El. Acum împărăţia s-a apropiat, pentru că „Isus Hristos, Fiul lui David“, Se afla printre oameni.