6

Iunie

DIMINEAŢA

Iată, eu sunt prea mic. Iov 40:4

Iată un cuvânt de încurajare pentru tine, sărmane păcătosule! Crezi că nu trebuie să te întorci la Domnul pentru că eşti josnic. Nu există sfânt pe pământ care nu s-a simţit vreodată ca fiind un păcătos. Dacă Iov, Isaia sau Pavel ar fi spus toţii „sunt un om josnic", sărmane păcătosule, ţj-ar fi fost ruşine să li te alături lor în confesiune? Dacă harul divin nu şterge tot păcatul din inima credinciosului, cum speri să faci asta de unul singur? Şi dacă Domnul îi iubeşte pe oameni deşi aceştia sunt răi crezi că nu te va iubi şi pe tine? Crede în Christos, deşi eşti un oropsit al societăţii! Isus te cheamă şi tu trebuie să-I răspunzi. „Nu pe cei drepţi, nu pe cei drepţi, pe păcătoşi a venit Isus să-i cheme." Spune: „Tu ai murit pentru păcătoşi. Eu sunt un păcătos, Isuse, spală-mă cu sângele Tău." Dacă îţi vei mărturisi păcatele vei primi
mântuirea. Dacă vei spune chiar acum din toată inima „Sunt rău, spală-mă", vei fi curăţit chiar acum. Dacă vei striga din tot sufletul

„Aşa cum sunt, la Tine vin
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin
Mă spală-n Sângele-Ţi divin
O, Mielule, eu vin, eu vin!"

te vei ridica de aici cu toate păcatele iertate. Şi deşi azi dimineaţă te.ai trezit copleşit de toate păcatele omenirii, diseară te vei odihni în „Prea Iubitul Lui" (Efeseni 1:6). Dacă înainte purtai torentele păcatului, acum vei primi roba dreptăţii şi vei fi alb ca îngerii. Pentru că „acum", nu uita, „acum este vremea potrivită; „Iată că acum este ziua mântuirii" (2 Corinteni 6:2). Dacă vei crede în cel care a salvat omenirea, vei fi salvat. Fie ca Duhul sfânt să-ţi dea credinţa salvatoare în El, care îi primeşte la sânul Lui şi pe cei mai răi.

SEARA

Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt! 2 Corinteni 11:22

Avem aici o mărturie personală care are nevoie de dovezi. Apostolul ştia că mărturia lui este indiscutabilă, dar sunt mulţi oameni care nu au nici un drept la acest titlu şi totuşi pretind că aparţin Israelului lui Dumnezeu. Dacă declarăm cu convingere „Şi eu sunt evreu!", să facem asta numai după ce ne-am cercetat inimile în prezenţa lui Dumnezeu. Dar dacă avem dovada că II urmăm pe Isus, dacă putem spune din inimă „Cred în El total numai în El, pur şi simplu, cred acum şi cred întotdeauna!", atunci locul pe care îl ocupă sfinţii lui Dumnezeu ne aparţine nouă — toate bucuriile lor sunt şi ale noastre. Poţi să aparţii foarte puţin Israelului, să fii cel mai „neînsemnat dintre toţi sfinţii" (Efeseni 3:8), dar pentru că harul lui Dumnezeu aparţine tuturor sfinţilor, nu numai celor avansaţi sau învăţaţi, putem să ne aducem argumentul: „Ei sunt evrei? și eu sunt Şi de aceea promisiunile, harul şi gloria sunt şi ale mele." Această mărturie, făcută cu dreptate, este una care va aduce o linişte nemăsurată. Când oamenii lui Dumnezeu se bucură că sunt ai Lui, ce fericire este să poţi să spui „Şi eu!". Când vorbesc despre cum au fost iertaţi, „înfiaţi prin Isus Christos... spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui" (Efeseni 1:5,6), ce bine e să poţi răspunde „Prin mila lui Dumnezeu, şi eu!". Dar această mărturie nu are numai bucurii şi privilegii, ci şi condiţii şi îndatoriri. Trebuie să fim alături de oamenii lui Dumnezeu şi la bine şi la rău. Când auzim vorbindu-se despre ei cu ură şi dispreţ pentru că sunt creştini, trebuie să ieşim în faţă cu curaj şi să spunem „Şi eu!". Când îi vedem lucrând pentru Isus, dăruind din timpul lor, din talentul şi inima lor, trebuie să putem spune „Şi eu fac la fel!". Să ne dovedim recunoştinţa prin devotament şi să trăim asemenea celor care, după ce au cerut un privilegiu, sunt dispuşi să-şi asume toată responsabilitatea care vine cu acesta.