Meditații Charles Spurgeon

26

Aprilie

DIMINEAŢA

Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. 1 Corinteni 11:24

Textul de astăzi pare Să sugereze că creştinii L-ar uita pe Christos! Nu ar fi nevoie de acest îndemn iubitor dacă nu ar exista supoziţia că memoria ne-ar putea trăda. Nu este o supoziţie neîntemeiată. A fost prea adesea confirmata de experienţa noastră nu doar ca o posibilitate ci, vai, ca un fapt lamentabil! Pare aproape imposibil ca cei răscumpăraţi de sângele Mielului, care au fost iubiţi până la capăt de Fiul lui Dumnezeu, să-şi poată uita Mântuitorul. Dar, chiar dacă urechea este uimită, ochii văd prea bine că această crimă se întâmplă. Să-L uităm pe Cel care nu ne-a uitat niciodată! Să-L uităm pe Cel care ne-a spălat păcatele cu sânge! Să-L uităm pe Cel care ne-a iubit până la moarte! Poate fi posibil? Da, nu doar posibil; pdftştiinţa noastră mărturiseşte că este o greşeală des întâlnită din partea noastră, şi că ne permitem să-L tratăm ca pe un cerşetor pribeag. Cel care ar trebui să fie proprietarul de drept al inimilor noastre este un chiriaş ocazional. Crucea, care ar trebui să fie un memorial sfânt, este necinstită de picioarele nerecunoştinţei noastre. Nu îţi spune cumva conştiinţa că e adevărat? Nu te-ai trezit adesea că L-ai uitat pe Isus? Alte creaturi îţi fură inima, şi devii nepăsător faţă de Cel pe care ar trebui să-L iubeşti mai presus. Unele treburi pământeşti îţi distrag atenţia şi îţi întorci privirea de la cruce. Tulburările lumii și atracţia lucrurilor pământeşti îţi îndepărtează sufletul de Christos. Memoria otrăvită înăbuşă parfumul Trandafirului din Saron. Să ne prindem cu funii cereşti de iubire şi neuitare de Isus, şi să ţinem de El orice ar veni.

SEARA

Ferice de cel ce vegheată. Apocalipsa 16:15

„În fiecare zi sunt în primejdie de moarte" (1 Corinteni 15:31) spune apostolul Pavel. Aceasta era viaţa primilor creştini. Oriunde s-ar fi aflat, viaţa le atârna de un fir de păr. În ziua de azi, nu mai suntem chemaţi să facem faţă unor asemenea persecuţii. Dacă am fi, Domnul ne-ar da putere să îndurăm testul; dar testul vieţii de creştin, în timpul prezent, deşi nu atât de teribil, este mult mai primejdios decât acelea din vremurile trecute. Dacă ar fi să îndurăm batjocura lumii, n-ar fi atât de greu. Laudele ei, cuvintele mieroase, discursurile amăgitoare, slugărnicia şi ipocrizia ei sunt mult mai rele. Pericolul stă în bogăţie şi mândrie, în umblarea după lucrurile lumeşti şi în pierderea credinţei. Dacă nu bogăţia este încercarea, grija zilei de mâine este la fel de rea. Dacă nu suntem sfâşiaţi de leu, putem fi îngroziţi de urs. Diavolului nu-i pasă care este, atâta timp cât ne distruge dragostea pentru Christos şi încrederea în El. Mă tem că biserica este mult mai aproape de a-şi pierde integritatea în aceste zile blânde şi prielnice, decât în vremurile grele de odinioară. Trebuie să ne trezim acum, fiindcă am păşit pe un tărâm fermecat, şi suntem gata să adormim, spre pieirea noastră, dacă nu facem o realitate din
credinţa în Isus şi o flacără din dragostea noastră pentru El. In aceste zile uşoare, mulţi se vor dovedi neghină, şi nu grâu; ipocriţi ascunşi sub măşti frumoase, şi nu copii ai adevăratului Dumnezeu. Creştine, nu te gândi că acestea sunt vremuri în care te poţi lipsi de veghere sau de zelul sfânt. Ai nevoie de aceste lucruri mai mult decât oricând, şi fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să-şi arate atotputernicia în tine, ca să poţi spune în zilele uşoare, ca şi în cele grele „suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8:37).