15

Septembrie

Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! 1 Corinteni 16.13

Nici un creştin nu va putea nega că trăim într-o vreme serioasă şi importantă. Ea îl avertizează pe fiecare credincios şi fiecare adunare în parte referitor la cuvintele Domnului: „Vegheaţi căci Domnul este aproape." Necredinţa şi decăderea morală sunt în floare, deşi Dumnezeu vorbeşte prin catastrofe naturale, accidente în masă, foamete şi prin atâtea mijloace prin care încearcă să pătrundă la conştiinţa omului de a-l abate de la drumul pierzării. Mai mult ca oricând cuvintele: „Venirea Domnului este aproape ... Iată că Judecătorul este chiar la uşă" este un fapt aproape împlinit.
Şi pentru credincioşi acesta este un gând foarte serios; în faţa lor nu stă judecata, ci un viitor strălucitor şi o împărăţie veşnică cu Cristos, Domnul lor cel scump. Chemarea lor este superioară, cerească, căci pe pământ sunt nişte călători şi străini. Toate aşteptările şi nădejdea lor sunt sus, la El. Responsabilitatea unui creştin este incomparabil mai mare decât a unui om lumesc, căci toţi trebuie să stăm în faţa scaunului de judecată a lui Cristos pentru a primi răsplata după cum merităm. De aceea este o râvnă în creştin să fie plăcut lui Dumnezeu şi Domnului său. Cum stăm noi? Vrem să rămânem în urmă sau ne doboară oboseala şi somnul lumii acesteia? NU, noi vrem să spunem mai mult ca oricând, ca odinioară apostolii: „Noi nu suntem din aceia care se tem şi dau înapoi." De aceea să croim „cărări netede şi drepte pentru picioarele noastre." Căci noi suntem Mireasa Lui, moştenirea împărăţiei Lui, poporul Său ceresc care călătoreşte spre Casa Tatălui. Căci noi suntem slujitorii Lui, chemaţi să-L slujim şi să-L mărturisim. Jertfa Lui ne-a curăţat o dată pentru totdeauna, ne-a sfinţit şi ne-a pus deoparte, iar Duhul din noi ne dă putere să strigăm: „Ava Tată."
Să nu ne îmbărbăteze oare toate acestea ca să-I slujim cu şi mai multă abnegaţie spre slava Lui?