Versetul zilei

Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

Evrei 13:16 (VDC)

05 A treia temelie - Egalitatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt

de Adrian Cristea - 10 Iunie 2016

A TREIA TEMELIE A TRINITATII:

EGALITATEA TATALUI, A FIULUI SI A DUHULUI SFANT

Cel mai ușor lucru de demonstrat este faptul că Tatăl este Dumnezeu. Vezi, poate zice cineva, bineînțeles, deoarece doar Tatăl este Dumnezeu, pentru Fiul și Duhul Sfânt este nevoie să „încerci din greu” ca să le demonstrezi dumnezeirea. Oare așa stau lucrurile?

Un motiv pentru care nouă ne este ușor să acceptăm dumnezeirea Tatălui este pentru că acest lucru nu este deasupra rațiunii noastre, nu necesită o revelație din partea lui Dumnezeu, poate fi produsul a ceea ce Pavel ne spune în Romani, că noi oamenii cunoaștem despre Dumnezeu prin creație (și noi Îl asemănăm pe acest Dumnezeu Creator cu un tată), prin mărturia externă despre Dumnezeu.

Însă când vorbim despre dumnezeirea Fiului și a Duhului Sfânt, „nimeni nu poate primi decât ce îi este dat de sus”, și deși Scripturile sunt clare în privința aceasta, nimeni nu poate ajunge la o cunoaștere experimentală a acestui adevăr măreț (că Dumnezeu există veșnic în 3 Persoane) decât prin iluminarea Duhului Sfânt, „nimeni nu poate zice că Isus este Domnul decât prin Duhul Sfânt”.

Până acum am văzut că există un singur Dumnezeu și că toate cele 3 Persoane (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) sunt distincte una de cealaltă. Acum, ce mai rămâne de demonstrat este că cele 3 Persoane sunt egale. Dacă cele 3 Persoane sunt egale, doctrina Trinității este adevărată, și Dumnezeul Scripturii este Dumnezeul Triun.

Următoarele lucruri demonstrează că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt 3 Persoane egale:

1. Toate cele 3 Persoane au atribute pe care doar Dumnezeu le poate avea: atotputere, atotprezență, omnisciență și putere creatoare

2. Numele Domnul (Yahwe) folosit în Vechiul Testament doar despre Dumnezeul adevărat, este atribuit Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt

3. Numele “Dumnezeu” este atribuit Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt

4. Lucruri care se spun în VT despre Dumnezeu, sunt spuse în NT despre Fiul și Duhul Sfânt

5. Autorii NT folosesc expresii care ar fi considerate blasfemie, în cazul în care Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu ar fi în egală măsură Dumnezeu

6. Fiul primește închinare

Dacă într-adevăr toate aceste 6 lucruri sunt adevărate, nu există nici o îndoială asupra faptului că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt egali în toate privințele.

1. Toate cele 3 Persoane au atribute pe care doar Dumnezeu le poate avea: atotputere, atotprezență, omnisciență și putere creatoare

TATĂL este Dumnezeul adevărat, deoarece:

Este Atotputernic

Psalmul 62.11: “Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.”

Geneza 17.1: “Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci și nouă de ani, Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană.”

Psalmul 115.3: “Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.”

Este Atotprezent

Ieremia 23.24: “Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul? zice Domnul.”

1 Împărați 8.27: “Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!”

Ioan 14.23: “Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”

Este Omniscient

Psalmul 147.5: “Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.”

Isaia 40.28: “Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.”

Daniel 2.22: “El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina.”

Este Creator

Neemia 9.6: “Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta.”

Geneza 1.1: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

Apocalipsa 4.11: „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”

Este Veșnic (dinainte de timp și după timp)

Deuteronomul 32.40: “Căci Îmi ridic mâna spre cer Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci”

Deuteronomul 33.27: “Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost Și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare”

FIUL este Dumnezeul adevărat, deoarece:

Este Atotputernic

Proverbe 8.14: “De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.”

Vedem aici nu numai că Domnul Isus are puterea, ci că a Lui este puterea. De asemenea, Domnul Isus avea puterea înainte ca Tatăl să-I dea toată puterea în cer și pe pământ, după înviere.

Evrei 1.3: “El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte”

Domnul Isus ține toate lucrurile doar cu cuvântul Lui: pământul, soarele, stelele, universul, cerurile, îngerii, iadul, pe diavol etc. Singurul care poate ține toate lucrurile doar cu al lui cuvânt este Dumnezeu.

Matei 28.18: “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.”

Acest pasaj creează multă confuzie pentru unii, și ei cred că Domnul Isus a primit toată puterea doar după învierea Lui, și că de fapt acea putere I-a fost dată de Tatăl, deci El clar nu este Dumnezeu, pentru că dacă era, avea deja toată puterea.

Într-un fel, este adevărat (că a primit toate puterea de la Tatăl), dar numai când ne referim la El ca Fiu al Omului. Omul Isus Hristos a primit toată puterea (sau autoritatea, cum este în alte traduceri), însă El ca Dumnezeu era deja atotputernic. Iarăși, Tatăl nu putea să încredințeze toată puterea decât cuiva care era în starea și putea sa folosească acea putere, și cine altcineva decât Cel care este în natura lui Dumnezeu (adică Fiul) poate sa dețină o asemenea putere și să o folosească?

Alte traduceri spun că “toată autoritatea i-a fost dată (vezi KJV)”, ceea ce denotă faptul că Domnul Isus a început să-Și exercite autoritatea și puterea pe care le avea înainte, abia după învierea Lui, deoarece în timpul umilinței Lui (întruparea), a ales din dragoste pentru ai Săi, să fie făcut mai prejos decât îngerii, pentru mântuirea noastră.

Ioan 1.3: “Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”

Ca să creezi toate lucrurile, din nimic, trebuie să fi atotputernic. Domnul Isus a creat toate lucrurile, atunci când nu exista nimic, iar apostolul Ioan este atât de categoric în a spune că Fiul a creat absolut toate lucrurile, încât repetă și întărește prima afirmație, folosind o afirmație și mai puternică, “nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”.

Pentru cei care spun că Fiul a fost creat, versetul 3 nu poate fi citit decât așa: “Toate [celelalte] lucruri au fost făcute prin El; și nimic [altceva afară de El] din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”. Martorii lui Iehova pervertesc acest verset traducându-l chiar așa cum e scris mai sus, însă și cei care susțin că Fiul a fost creat, fac aceeași greșeală elementară, chiar dacă nu o introduc în Bibliile lor.

Este Atotprezent

Matei 18.20: “Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.””

Domnul Isus poate să fie în mai multe locuri în același timp, ținând cont că sunt adunări pe întreaga suprafață a pământului. Chiar dacă acest verset nu învață direct că Domnul Isus este prezent în toate locurile, el învață totuși că El poate fi prezent în mai multe locuri în același timp, lucru pe care doar Dumnezeu îl poate face.

Ioan 3.13: “Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.”

Aici vedem cum Domnul Isus, când încă era pe acest pământ și vorbea cu Nicodim, era în cel puțin două locuri în același timp: pe pământ, vorbind cu Nicodim, și în cer.

Ioan 14.23: “Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și “Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”

Domnul Isus poate locui în mai multe persoane în același timp, la fel ca și Tatăl.

Efeseni 4.10: “Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, că să umple toate lucrurile.”

Domnul Isus este Cel care umple toate lucrurile, și dacă umple toate lucrurile, înseamnă că este prezent în orice loc, adică atotprezent.

Este Omniscient

Proverbe 8.14: “De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.”

Aici vedem nu numai că Domnul Isus are pricepere, ci că El este însăși priceperea. Putem spune despre cineva că are pricepere (deși înțelegem că această pricepere nu este de la el, ci de la Cel care este izvorul oricărui lucru bun, Dumnezeu), dar nu putem spune că este pricepere, că este izvorul priceperii, deoarece doar despre Dumnezeu putem spune acest lucru, și acest lucru este spus despre Fiul, că El este izvorul priceperii ”eu sunt priceperea”.

Ioan 16.30: “Acum cunoaștem că știi toate lucrurile și n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu.””

Ioan 21.17: “A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oile Mele!”

Este Creator

Psalmul 33.6: “Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii lui.”

Ioan 1.3: “Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”

Apostolul Ioan este foarte atent în folosirea cuvintelor, și pentru El nu era de ajuns să spună doar că toate lucrurile au fost făcute prin El, dar și că “nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El”. Dacă Domnul Isus ar fi fost o ființă creată, atunci ar fi trebuit ca să Se creeze pe Sine Însuși, pentru că tot ce a fost creat, a fost creat prin El.

Coloseni 1.16: “Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.”

La Romani 11.36, despre Tatăl ni se spune: “Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

Evrei 1.8,9,10: “pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.

Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Aici nu ni se spune că prin Fiul au fost create toate, ci că Însuși Fiul, Domnul Isus, a întemeiat pământul și a creat cerurile.

Este Veșnic (dinainte de timp și după ce timpul nu va mai fi)

Ioan 1.1: “La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.”

Cuvântul era la început, iar forma verbului denotă faptul că El era deja, oricând ar fi fost acel început. Apostolul Ioan ne spune că, oricât de mult am privi înapoi, oricât de îndepărtat este începutul, Cuvântul exista deja.

Așadar, singurul înțeles pentru acest verset este: La începutul tuturor lucrurilor, Cuvântul deja exista.

Proverbe 8.22,23: “Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.“

Dacă Domnul Isus a fost așezat înainte de orice început, atunci El nu are început.

Isaia 9.6: “Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.”

Nu poate fi părintele veșniciilor decât Cel care este veșnic. Părintele veșniciilor este Cel care precede toate veșniciile, adică Dumnezeu. Veșnicia s-a născut în Fiul.

Ioan 8.58: “Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte că să se nască Avraam, sunt Eu.””

Cuvintele spuse de Domnul Isus sunt Eu sunt. Dacă Domnul Isus dorea doar să spună că el există înainte de Avraam, spunea “Eu am fost“, sau “Eu eram înainte de Avram”, însă El folosește prezentul, lucru ce sugerează o existență veșnică.

Evrei 13.8: “Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!”

Evrei 7.3: “fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac.”

Aceste lucruri sunt spuse de Melhisedec, și asta pentru că în Scriptură, nu este menționată genealogia lui. Însă când autorul Epistolei către Evrei spune că Melhisedec a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, înțelegem faptul că Fiul lui Dumnezeu nu are “nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții”.

Isus, fiul Mariei, adică Omul Isus Hristos, are un început, la Betleem, însă Fiul lui Dumnezeu nu are început.

1 Ioan 1.1: “Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții –”

Iarăși, apostolul Ioan face o afirmație similară cu cea din Evanghelie, și anume, că Domnul Isus era de la început, adică, Domnul Isus exista de la început…nu există, nu a fost, ci exista deja, atunci când începutul a luat ființă.

Coloseni 1.17: “El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.”

Singurul care poate să fie înainte de toate lucrurile este Dumnezeu, așa cum spune psalmistul:

“Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!”

DUHUL SFÂNT este Dumnezeul adevărat, deoarece:

Este Atotputernic

Luca 1.35: “Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”

Aici, Duhului Sfânt Îi este atribuită puterea Celui Preaînalt, adică a lui Dumnezeu.

Este Atotprezent

Psalmul 139.7: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?”

Prezența Duhului Sfânt este echivalentă cu prezența Feței lui Dumnezeu, oriunde este Dumnezeu este și Duhul Sfânt.

Este Omniscient

1 Corinteni 2.11: “În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.”

Isaia 40.13: “Cine a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui?”

Este Creator

Psalmul 104.30: “Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite și înnoiești astfel fața pământului.” Iov 33.4: “Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.”

Aici, Duhul este El Însuși Creator și dătător de viată, Creatorul și Domnul Vieții. Conform acestui verset, Duhul Sfânt are viată în El Însuși, pentru că doar Cel care are viață în El însuși poate da viață.

Psalmul 33.6: “Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii lui.”

Este Veșnic (dinainte de timp și după ce timpul nu va mai fi)

Evrei 9.14: “cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu”

Toate făpturile sunt veșnice, în sensul că chiar dacă au un început, totuși nu au un sfârșit, și oamenii și îngerii. Dacă aplicarea cuvântului veșnic aici ar fi fost aceasta, că Duhul nu are sfârșit, ar fi fost o afirmație fără folos, pentru că nici o ființă nu are sfârșit. În cazul acesta, înțelegem din acest text faptul că Duhul Sfânt are o existență veșnică.

2. Numele Domnul (Yahwe) folosit în Vechiul Testament doar despre Dumnezeul adevărat, este atribuit Fiului și Duhului Sfânt

Despre FIUL:

Faptul că Domnul Isus este numit Domnul (Yahweh) nu înseamnă că Domnul Isus este Tatăl, ci înseamnă că Domnul Isus are aceeași natură ca Tatăl, că are aceleași atribute. Așadar, deși Tatăl este Yahweh, Fiul este Yahweh și Duhul Sfânt este Yahweh, totuși, este un singur Yahweh.

Psalmul 102.25,26,27 spune despre Domnul (Yahweh):

Tu ai întemeiat în vechime pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi că o haină; le vei schimba că pe un veșmânt și se vor schimba. Dar Tu rămâi Același și anii Tăi nu se vor sfârși.

La Evrei 1.8,9 Pavel ne spune despre Domnul Isus următoarele:

Pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.”

după care, Pavel continuă în Evrei 10,11,12:

Și iarăși: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi că o haină; le vei face sul că pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor sfârși.”

Pavel continuă să vorbească tot despre Fiul. Aceste versete de la Evrei 1.8,9,10,11,12 nu pot avea decât următorul înțeles:

“Pe când Fiului I-a zis“ vers. 8,9 ”, și (bineînțeles că în continuare nu poate vorbi decât despre Fiul) “vers. 10.11.12”

Pavel ne spune în acest pasaj că Fiul este Yahweh, cuvintele spuse de psalmist în Psalmul 102.25,26,27 sunt adresate Fiului.

În Isaia 6.5,8,9 ni se spune: “Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!”

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: ‘Întruna veți auzi, și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!’

Apostolul Ioan ne spune în Ioan 12.39,40,41,42:

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, că să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”

Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El.

Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe față, că să nu fie dați afară din sinagogă.

În Isaia 6, Isaia a văzut pe Domnul (Yahweh). Însă Ioan ne spune că Isaia a văzut pe Domnul Isus: Ioan 12.21 “Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El”. Cine este această Persoană pe care a văzut-o Isaia (și care era Yahweh)? În Ioan 12.42 vedem cine era această Persoană: “Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El”, iar Persoana este Domnul Isus, singurul despre care e vorba în Ioan 12.39,40,41,42, Cel în care unii au crezut, dar nu-L mărturiseau pe față. Daca era vorba despre Tatăl, fariseii nu aveau de ce să le fie teamă că Îl mărturisesc, pentru că ei credeau în Yahweh.

În aceste versete se întâmplă ceva uimitor. Apostolul Ioan privește la cea mai înaltă formă de închinare care Îi este adusă lui Yahweh în Vechiul Testament, la cea mai măreață manifestare a slavei Atotputernicului Dumnezeu, la cea mai maiestoasă viziune a Domnului Oștirilor, și spune că de fapt acea Persoană binecuvântată pe care a văzut-o Isaia este de fapt Fiul!

În Zaharia 12.10 ni se spune că:

Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.

Înțelegem din context că este vorba despre Yahweh, cum ne spune versetul 8. Însă acest verset vorbește foarte clar despre Domnul Isus, Isus este Cel care a fost străpuns, așa cum ne spun Ioan 19.37 și Apocalipsa 1.7.

Despre DUHUL SFANT:

Duhul Sfânt i-a vorbit lui Isaia

În Isaia 6, Isaia a văzut pe Domnul (Yahweh). Pavel ne spune că Domnul (Yahweh) pe care l-a văzut Isaia este Duhul Sfânt, în Fapte 28:25,26:

Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri, când a zis: ,Du-te la poporul acesta, și zi-i: Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea.

În Isaia, Cel care vorbește cu Isaia și îi spune să se ducă la popor este Yahweh, însă Pavel ne spune că de fapt era Duhul Sfânt. Duhul Sfânt era Cel în fața Căruia se închinau Serafimii.

Duhul Sfânt avea să facă un nou legământ

În Ieremia 31.33, Yahweh vorbește despre legământul pe care Îl va face cu Israel:

Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul (Yahweh): Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

În Evrei 10.15,16, vedem că Duhul Sfânt a spus aceste lucruri:

Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor”.

3. Numele “Dumnezeu” este atribuit Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt

TATĂL este numit Dumnezeu:

Ioan 17.3: Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

1 Corinteni 8.6: totuși, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi.

2 Corinteni 1.3: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri.

FIUL este numit Dumnezeu:

Isaia 9.6: ”Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.

Tit 2.13: așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

2 Petru 1.1: Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos

Evrei 1.8: pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.

Romani 9.5: patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Ioan 20.28: Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Ioan 1.1: La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.

DUHUL SFÂNT este numit Dumnezeu:

Fapte 5.3,4: Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima că să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

4. Lucruri care se spun în VT despre Dumnezeu, sunt spuse în NT despre Fiul și Duhul Sfânt

Despre DUHUL SFÂNT:

Cine cheamă Numele Domnului va fi mântuit

Ioel 2.32: “Oricine va chema numele Domnului (Yahweh) va fi mântuit.”

Romani 10.13: Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului [adică Numele Domnului Isus], va fi mântuit.

Aici înțelegem din context faptul că Pavel se referă la Domnul Isus. Acest lucru arată faptul că Domnul Isus nu este doar un agent care ne conduce la Dumnezeu, ci este El Însuși obiectul credinței, în aceeași măsură în care Tatăl este obiectul credinței.

Așadar, oricine va chema numele Domnului (Yahweh), adică Numele Domnului Isus, va fi mântuit.

Orice genunchi se va pleca înaintea lui Dumnezeu

Isaia 45.23: Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea și Cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va jura pe Mine.

Filipeni 2.10: pentru că, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.

Romani 14.11: Fiindcă este scris: „Pe viața Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”

Aici se vorbește despre scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10, în versiunea King James), așadar în fața lui Hristos se va pleca orice genunchi.

Domnul (Yahweh) răscumpără din păcat

Psalmul 130.7,8: Israele, pune-ți nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea și la El este belșug de răscumpărare! El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Tit 2.14: El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, că să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Domnul Isus este Acela care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.

Calea Domnului (Yahweh) va fi pregătită

Isaia 40.3: Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

Matei 3.3: Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.’”

Ioan Botezătorul a venit să pregătească calea Domnului Isus.

Dumnezeu este Cel dintâi și Cel de pe urmă

Isaia 44.6: Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.

Apocalipsa 1.17: Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui că mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă.

Domnul (Yahweh) nu se schimbă

Maleahi 3.6: Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți.

Evrei 13.8: Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!

Dumnezeu este marele “Eu Sunt”

Exodul 3.14: Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce se numește Eu sunt m-a trimis la voi.’”

Ioan 8.58: Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte că să se nască Avraam, sunt Eu.”

Dumnezeu este Stânca

Deuteronomul 32.4: El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.

Isaia 44.8: Nu vă temeți și nu tremurați, căci nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteți martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

1 Corinteni 10.4: și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos.

Domnul (Yahweh) este o stâncă de cădere

Isaia 8.13,14: Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați.

Și atunci El va fi un locaș sfânt, dar și o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laț și o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!

1 Petru 2.7,8: Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”

și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.

Petru spune de fapt că Domnul Oștirilor din Isaia 8.13,14, care va fi o piatră de poticnire și o stâncă de cădere pentru Israel, este Isus Hristos. Acest lucru s-a întâmplat pe vremea Domnului Isus, când fariseii, cărturarii, bătrânii și majoritatea evreilor L-au respins.

Din El, prin El și pentru El

Romani 11.16: Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Coloseni 1.16: Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.

Dumnezeu e singurul Mântuitor

Isaia 45.21: Spuneți-le și aduceți-i încoace, că să se sfătuiască unii cu alții! Cine a prorocit aceste lucruri de la început și le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.

1 Ioan 4.14: Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul că să fie Mântuitorul lumii.

Sunt pasaje în Vechiul Testament în care oamenilor li se atribuie acest termen, de mântuitor (cum ar fi Otniel), însă contextul ne ajută să înțelegem faptul că acei oameni erau mântuitori prin faptul că au salvat poporul evreu sau persoane individuale dintr-o anumită situație pământească și temporară.

Când termenul de mântuitor Îi este aplicat Tatălui și Fiului, se referă în special la mântuirea de păcat și la mântuirea sufletelor. Despre nici o persoană nu ni se spune că este mântuitor de păcat, afară de Tatăl și Fiul.

Dumnezeu a trimis pe îngerul Său

Apocalipsa 22.6: Și îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate. Și Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”

Apocalipsa 22.16: „Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.”

Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna

Isaia 40.8: iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

Marcu 15.31: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele [ale lui Isus] nu vor trece.

Sfințiți pe Domnul (Yahweh)

Isaia 8.13: Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați.

1 Petru 3.15: Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos că Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă.

Glasul lui Dumnezeu este ca urletul unor ape mari

Ezechiel 43.2: Și iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era că urletul unor ape mari și pământul strălucea de slava Sa.

Apocalipsa 1.15: picioarele Lui erau că arama aprinsă și arsă într-un cuptor și glasul Lui era că vuietul unor ape mari.

Domnul (Yahweh) umple toate lucrurile

Ieremia 23.24: “Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul? zice Domnul.”

Efeseni 4.10: Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.

Domnul (Yahweh) cercetează inima

Ieremia 17.10: „Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, că să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.”

Ioan 2.25: “Și n-avea trebuință să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuși știa ce este în om.”

Luca 9.47: “Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El...”

Apocalipsa 2.23: “Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Și toate Bisericile vor cunoaște că ‹Eu sunt [adică Domnul Isus] Cel ce cercetez rărunchii și inima›: și voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.”

Despre DUHUL SFÂNT:

Dumnezeu a fost ispitit în pustie

Psalmul 95.8,9,10,11: „Nu vă împietriți inima că la Meriba, că în ziua de la Masa, în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit și M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta și am zis: ‘Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.’ De aceea am jurat în mânia Mea: ‘Nu vor intra în odihna Mea!’”

Evrei 3.7,8,9: De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile că în ziua răzvrătirii, că în ziua ispitirii în pustie, unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!

Dumnezeu vorbește prorocilor

Numeri 12:6: Și a zis: „Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.

2 Petru 1.21: Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.

Evreii s-au răzvrătit împotriva Celui Preaînalt

Psalmul 78.17: Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustie.

Fapte 7.51: Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.

În Isaia 6.5,8,9 ni se spune: “Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: ‘Întruna veți auzi, și nu veți înțelege; întruna veți vedea, și nu veți pricepe!’

5. Autorii NT folosesc expresii care ar fi considerate blasfemie, în cazul în care Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu ar fi în egală măsură Dumnezeu

Autorii Noului Testament folosesc expresii care ar fi considerate blasfemie, în cazul în care Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu ar fi în egală măsură Dumnezeu.

Matei 28.19: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

Unii susțin că acest verset nu se găsea în manuscrisele originale, ci a fost introdus după consiliul de la Niceea. Adevărul este că nu există nici un manuscris grecesc în care acest verset să nu apară, în forma lui lungă, pe care o avem azi. Singurele dovezi care indică faptul că Matei 28.19 nu conținea versiunea lungă, este o traducere ebraică a cărții Matei, din secolul 13, și câteva texte ale lui Eusebius, care este recunoscut pentru citate scurtate din Scriptură.

În Didache 7.1, care este o scriere creștină din anii 50-70, este scris: “În ce privește botezul, ar trebui să botezați în felul următor: După ce prima dată le explicați toate lucrurile, botezați-i în Numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt, în apă curgătoare.“

Iarăși, Tertullian a scris înainte de moartea sa în 225, următoarele: „Pentru că a fost impusă o lege a botezului, și forma ei prescrisă: Duceți-vă, [a spus Isus], învățați națiunile, botezând-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.”

1 Corinteni 12.4,5,6: Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți.

2 Corinteni 13.14: Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin.

1 Petru 1.2: după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul și pacea să vă fie înmulțite!

Efeseni 4.4,5,6: Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți.

Toate aceste versete ar fi considerate blasfemie dacă Tatal, Fiul și Duhul Sfânt nu ar fi egali.

6. Fiul primeste închinare

Închinarea este ceea ce Dumnezeu dorește de la creaturile Sale (Ioan 4.23). Închinarea este ceva ce creatura oferă Creatorului, și orice altă formă de închinare este idolatrie, și este condamnată de Scriptură.

Scriptura învață explicit faptul că doar Dumnezeu trebuie să primească închinare: Apocalipsa 22.9: Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una că aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, prorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”

De asemenea, Domnul Isus îi spune diavolului în Matei 4.10 că doar Domnului Dumnezeu trebuie să I te închini.

Dumnezeu interzice închinarea la alți dumnezei: Exodul 34.14: Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos.

Dacă Fiul este un dumnezeu, și nu este Dumnezeul Creator, atunci potrivit cu acest verset Tatăl interzice închinarea înaintea Fiului, lucru pe care tot Tatăl îl poruncește în Evrei 1.6: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”. Acest lucru ne poate oferi decât două posibilități:

1. Dumnezeu se contrazice

2. Fiul este Dumnezeul Creator, nu un al doilea sau un alt dumnezeu

Reverența nu înseamnă închinare

Sunt exemple în Vechiul Testament unde se vorbește despre închinare în fața unei persoane sau a unui grup de persoane.

Un exemplu este în 1 Cronici 29.20: David a zis întregii adunări: „Binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul vostru.” Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.

Bazați pe acest verset, unii neagă faptul că Domnului Isus i s-a adus aceeași închinare care Îi este adusă lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, aceștia susțin că există mai multe feluri de închinare, există închinarea care Îi este adusă doar Creatorului, lui Dumnezeu, și există un al doilea fel de închinare, care este inferior închinării aduse lui Dumnezeu.

Scriptura nu învață faptul că există mai multe feluri de închinare, faptul că ar exista o închinare inferioară față de cea adusă lui Dumnezeu este doar o teorie dedusă dintr-un argument fals, și argumentul este că închinare I se aduce doar lui Dumnezeu, oamenii s-au închinat în fața Domnului Isus, și Isus nu este Dumnezeu, de unde rezultă că închinarea care i-a fost adusă Domnului Isus este inferioară celei aduse Tatălui.

Vedem cum această argumentare a dus la inventarea unei noi forme de închinare, inferioară închinării aduse lui Dumnezeu. Însă, dacă urmărim învățătura Scripturii care afirmă că exista un singur fel de închinare (nicăieri în Scriptură nu ni se arată un al doilea fel de închinare religioasa), și această închinare Îi este adusă lui Dumnezeu și îi este interzisă oricărei creaturi (Exodul 34.14), putem înțelege foarte clar faptul că Domnul Isus este Dumnezeu, deoarece înaintea Lui s-au închinat oamenii (Matei 28.9), îngerii (Evrei 1.6) și toată creația (Apocalipsa 5.13,14).

Cu alte cuvinte, în loc să inventăm concepte despre închinare care nu există în Scriptură, pentru a putea nega dumnezeirea Domnul Isus, recunoaștem din Scriptură că Isus este Dumnezeu, tocmai pentru că primește aceeași închinare pe care o primește și Tatăl (Apocalipsa 5.13,14).

Revenind la 1 Cronici 29.20, explicația este simplă. Cuvântul folosit pentru închinare este “shachah”, care conform cu BDB Dictionary înseamnă “a te pleca, a te prosterna”:

1. Înaintea superiorilor în omagiu

2. Înaintea lui Dumnezeu în închinare

Așadar, explicația pentru 1 Cronici 29.20 este aceea că oamenii s-au închinat lui Dumnezeu, și i-au adus omagiu lui David, deoarece el era regele lor.

Ioan 20.28: Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Matei 2.11: Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.

Aici vedem cum magii s-au închinat pruncului Isus. Isus era Dumnezeu în același timp în care era și Pruncul din Betleem.

Matei 8.2: Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.”

Ioan 9.38: „Cred, Doamne”, I-a zis el; și I s-a închinat.

Matei 15.25: Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”

Matei 28.9: Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat.

Matei 28.17: Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

Evrei 1.6: “Și, când duce iarăși în lume pe Cel întâi născut, zice: Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

Timpul la care se referă versetul este atunci când Domnul Isus a venit în lume, așadar, înainte ca El să învieze și să fie făcut Domn și Hristos, toți îngerii lui Dumnezeu trebuiau să I se închine. Oare îngerii se închină unui simplu om? Oare îngerii se închină în fața altor ființe create? Dacă Domnul Isus era un simplu om, sau o altă ființă creată, închinarea îngerilor ar fi fost idolatrie.

Cuvântul folosit aici pentru închinare, proskyneo, este același folosit de înger în Apocalipsa, când ii spune lui Ioan să I se închine (proskyneo) lui Dumnezeu.

Apocalipsa 5.13,14: Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”

Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Aceste versete uimitoare arată probabil cea mai măreață exprimare a închinării ce ne este arătată în Biblie, și această închinare este oferită Tatălui și Fiului (Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului).

Privind întreaga mărturie a scrierilor Noului Testament, este ușor să vedem că autorii inspirați Îl considerau pe Isus din Nazaret ca fiind întruparea Dumnezeului din Vechiul Testament, întruparea lui Yahweh. De asemenea, putem vedea la fel de ușor că Fiul (Isus Hristos) este distinct de Tatăl, care de asemenea este Yahweh.

Pavel ne spune în mod categoric faptul că trebuie să slujim și să ne închinăm doar Făcătorului, și nu făpturii (Romani 1.25). De fapt, faptul că oamenii slujesc și se închină făpturii si nu Făcătorului este o judecată a lui Dumnezeu.

Având în vedere aceste lucruri, Biblia Îl prezintă pe Domnul Isus nu ca pe o făptură, ci ca pe Făcătorul care este binecuvântat în veci. Noi suntem îndemnați să slujim Domnului Isus (Coloseni 3.24) și să ne închinăm Lui (Evrei 1.6), iar dacă El ar fi doar o făptură (indiferent cât de înălțată și de măreață), slujirea Lui și închinarea înaintea Lui ar fi o formă de idolatrie, și o expresie a judecății lui Dumnezeu, așa cum ne spune la Romani 1.25.

De altfel, toți cei care susțin că Fiul nu este Dumnezeu, Creatorul, Yahweh, încalcă porunca a 2-a din Lege, deoarece slujesc și se închină unei creaturi (așa cum Îl consideră pe Domnul Isus). Este Fiul o făptură sau Făcătorul? Dacă este o făptură, atunci ne este interzis să Îi slujim sau să ne închinăm Lui, iar dacă facem aceste lucruri, comitem idolatrie. Dacă nu este o făptură, atunci este Făcătorul, deoarece a 3-a categorie nu există in Biblie.