Zaharia 1:1-4 (E. P. Vedder Jr.)

de E. P. Vedder Jr. - 22 Martie 2016

În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a fost către profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: Domnul S-a mâniat cu mare mânie pe părinţii voştri. Şi tu le vei spune: Aşa zice Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Eu Mă voi întoarce la voi, zice Domnul oştirilor. Nu fiţi ca părinţii voştri, la care au strigat profeţii de mai înainte, zicând: Aşa zice Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă acum de la căile voastre cele rele şi de la faptele voastre cele rele! dar n-au auzit, nici n-au ascultat de Mine. Zaharia 1.1-4

Aşa cum citim în Ezra 5 şi 6, Zaharia a fost profet în acelaşi timp cu Hagai şi i-a ajutat pe cei întorşi din captivitatea babiloniană să reconstruiască templul lui Dumnezeu. Zaharia era un preot tânăr. Faptul că la începutul cărţii sunt menţionate numele tatălui şi al bunicului său indică acest lucru. În capitolul 2.4 este numit om tânăr. Evident, el a continuat să-L slujească pe Dumnezeu cu credincioşie, pentru că, mult mai târziu, în Neemia 12.16, el este menţionat ca fiind unul dintre capii familiilor preoţeşti, iar în versetul 41 îl regăsim ca participant activ la consacrarea zidului. În cartea care îi poartă numele el îşi datează primele profeţii şi observăm că a început să profeţească aproximativ la două luni după Hagai, colaborând cu acesta, fără a încerca să iasă în evidenţă în defavoarea profetului care aparent era mai în vârstă decât el.

Zaharia este astfel un adevărat model pentru fraţii tineri care au pe inimă să-L slujească pe Domnul. În primele capitole ale cărţii lui el pune numeroase întrebări, încercând să înţeleagă lucrurile pe care i le descoperea Dumnezeu. Dumnezeu Se aşteaptă ca tinerii să aibă întrebări şi să le pună. Vedem o indicaţie a acestui lucru în instrucţiunile despre Paşte din Exod 12. Isaac îl întreabă pe Avraam despre miel în Geneza 22. Însuşi Domnul nostru Isus, la vârsta de 12 ani, este găsit în templu printre învăţătorii legii, „ascultându-i şi punându-le întrebări“. Dacă putem învăţa de la părinţii noştri, nu este mai puţin adevărat că Dumnezeu ne avertizează stăruitor să nu le imităm neascultarea faţă de vocea şi îndrumările Lui.