Creștinul și banii
Pentru că acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta
Prefață
De-a lungul carierei sale, autorul a lucrat la diferite instituții financiare. Profesia pe care a avut-o în trecut împreună cu cunoașterea Bibliei îl fac să pătrundă adânc problemele cu care se confruntă creștinul într-o lume dominată de bani. El insistă asupra aspectului cel mai important de a realiza că tot ce avem vine de la Dumnezeu și că El ne dă tot ce avem nevoie. Atitudinea pe care o avem față de bani și de proprietăți și felul în care folosim acestea constituie un aspect important al vieții creștine.
Cartea acoperă multe probleme practice legate de folosirea banilor: economisirea, dăruirea, bugetarea… Este abordată și problema zeciuielilor și ne sunt prezentate și învățăturile în legătură cu banii și proprietățile care se desprind din parabolele Domnului Isus. O secțiune vorbește despre a dărui Domnului și despre sprijinul financiar acordat celor care Îi slujesc Lui. Dacă dorim să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, am face bine să cugetăm asupra acestor chestiuni în lumina Scripturii.
Cuvânt înainte
Oricine trebuie să mânuiască bani, atât bărbați cât și femei, atât bătrâni cât și tineri, fie ei credincioși, fie necredincioși. În această lume este imposibil să trăiești fără bani. Deseori se spune că „banii pun lumea în mișcare“.
Banii sunt deseori menționați în Biblie. Chiar în prima carte a Bibliei – Geneza – sunt menționați de mai multe ori. În Cuvântul lui Dumnezeu sunt peste 2000 de versete care vorbesc despre bani, avere și proprietăți.
Din vreme ce banii ocupă un loc important în viața de zi cu zi a creștinului și Dumnezeu ne spune multe despre ei în Cuvântul său, în această carte ne propunem să cercetăm tema banilor. Folosind Cuvântul lui Dumnezeu am dori să dăm un ajutor pentru a folosi corect banii. Dorim ca gândurile exprimate în această scriere să conducă la o gândire și la o trăire a vieții de zi cu zi care să Îl glorifice pe Domnul. Banii în sine sunt ceva neutru, dar relație noastră față de bani ne influențează puternic viața. Domnul Isus a vorbit deseori despre bani deoarece știa ce rol au ei în viață. El ne-a dat și exemplul Său personal. De aceea, de-a lungul acestei cărți, ne îndreptăm privirile spre El iarăși și iarăși.
Aspecte fundamentale cu privire la bani
Totul este de la Dumnezeu
Dacă ne întrebăm de unde provin banii și avuțiile noastre, în rugăciunea lui David din 1 Cronici 29:10-14 găsim un răspuns care prezintă trei aspecte.
Dumezeu este stăpân peste toate
În nversetul 11 David Îi spune Domnului: „A Ta, Yahve, este mărimea şi puterea şi gloria şi splendoarea şi măreţia; pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta, Yahve, este împărăţia, şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate“.
Dumnezeu stăpânește pământul (Lev. 25:23)
El stăpânește toate animalele de pe pământ (Ps. 50:10)
Tot aurul și tot argintul sunt ale Lui (Hag. 2:8)
„Toate au fost create prin El și pentru El“ (Col. 1:16). Pe deasupra, Psalmul 24:1-2 spune: „Al lui Yahve este pământul și tot ce cuprinde el, lumea și cei care locuiesc în ea; pentru că El l-a întemeiat…“ El este proprietarul de drept al tuturor lucrurilor pe care El le-a creat. Avraam i-a spus împăratului Sodomei: „Mi-am ridicat mâna spre Yahve Dumnezeul Preaînalt, Stăpânul cerurilor şi al pământului“ (Gen. 14:22).
Fiind făpturi create, noi Îi aparținem Dumnezeului nostru și, de asemenea, tot ce avem noi îi aparține Lui. Este cert dreptul de proprietate al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în viața de zi cu zi noi uităm așa ușor acest fapt. Mașina pe care o conducem, casa în care trăim, banii pe care i-am depus la bancă – toate sunt ale Domnului. El ni le-a încredințat nouă ca să le folosim. Problema este însă cum le folosim: le folosim noi numai pentru noi înșine, pentru poftele noastre, sau le gestionăm în mod responsabil spre gloria Domnului?
Dumnezeu conduce toate
În 1 Cronici 29:12, David s-a rugat: „Şi bogăţia şi gloria sunt de la Tine şi Tu stăpâneşti peste toate; şi în mâna Ta este tărie şi putere; şi în mâna Ta este să faci mare şi să dai tărie tuturor“. De aici aflăm că Dumnezeu este suveran în ceea ce face: El face pe cineva bogat sau sărac. El este deasupra tuturor. „Şi El schimbă timpurile şi evenimentele. El dă jos pe împăraţi şi El ridică pe împăraţi“ (Dan. 2.21). El dă prosperitate într-o țară și îngăduie ca alta să sufere o criză economică sau chiar să rămână în sărăcie. El dirijează împrejurările în viața fiecărei persoane. Unuia îi încredințează multe proprietăți, altuia foarte puține; unui creștin îi dă să câștige mulți bani prin munca sa, iar pe altul îl face să treacă prin dificultăți financiare cu toate că este la fel de conștiincios în munca lui. Trebuie să aveți mereu în minte faptul că, indiferent cum decurge viața noastră, lui Dumnezeu nu-i scapă de sub control nimic, ci El are toate în mâinile Sale.
Dumnezeu dă toate
În 1 Cronici 29:14 David pune o întrebare la care tot el răspunde imediat: „Dar cine sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem dărui de bunăvoie în felul acesta? Pentru că totul este de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducem“. Lui Dumnezeu îi place să dea. Ni L-a dat pe Fiul Său, cel mai mare dar. Să nu uitați nicicând că orice aveți v-a fost dat de Dumnezeu. Noi nu am adus nimic în această lume pentru că ne-am născut goi și nici nu vom putea lua cu noi nimic în ziua când vom muri (v. Ecl. 5:14-15). Iov a înțeles aceasta și a tras concluzia: „Yahve a dat, Yahve a luat, binecuvântat fie numele lui Yahve“ (Iov 1:21).
Când ne este clar că Dumnezeu stăpânește peste toate și conduce toate și El ne dă ceea ce avem noi, atunci avem o atitudine complet diferită față de ceea ce numim „proprietățile noastre“. Atunci Îi mulțumim Domnului pentru ceea ce ne-a încredințat El și dorim să folosim acele lucruri în mod responsabil.
Suveranitatea lui Dumnezeu
Din timpuri imemoriale oamenii s-au confruntat cu faptul că pe pământ unii sunt bogați, iar alții săraci. Întotdeauna a fost așa și așa va fi până ce Domnul va veni din nou pentru a împărăți. În Proverbe 22:2 este prezentat un principiu important: „Bogatul și săracul se întâlnesc unul cu altul: Yahve este Cel care i-a făcut pe toți“. Dumnezeu deci, în suveranitatea Lui, hotărăște cine să fie bogat și cine să fie sărac, dar trebuie să înțelegem că termenii „bogat“ și „sărac“ exprimă ceva relativ.
Toți avem același început prin aceea că, la venirea noastră în lume, nu aducem noi cu noi. Atunci, de ce unii primesc mai mult decât alții? Este oare Dumnezeu nedrept? Sigur că nu! Parabola lucrătorilor din vie ne luminează în această privință (v. Mat. 20:1-16). Primii lucrători au început lucrul dimineața devreme având acordul să primească un dinar ca plată. Cu puțin înainte de sfârșitul zilei de lucru au fost angajați și ultimii lucrători, care au muncit numai o oră, dar au primit tot un dinar. Când cei dintâi lucrători au văzut aceasta au simțit că nu au fost răsplătiți în mod drept pentru că au primit numai un dinar, deși așa fusese acordul lor. În final, stăpânul viei le-a spus ceva foarte important: „Nu am eu dreptul să fac ce vreau eu cu ale mele? Este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?“ Când înțelegem că toate îi aparțin lui Dumnezeu și că, în suveranitatea Lui, El face ce dorește cu lucrurile Lui, atunci ne este mai ușor să acceptăm diferențele dintre săraci și bogați. Avem un Dumnezeu plin de har, care ne dă ceea ce este bun pentru noi. De aceea nu se cuvine să privim cu invidie la aceia cărora Domnul le-a încredințat mai mult.
Responsabilitatea omului
După ce am văzut harul divin și suveranitatea lui Dumnezeu dorim să privim la responsabilitatea omului. Deși tot ce avem vine de la Dumnezeu, mesajul din Proverbe 28:19 este: „Cine îşi ară ogorul se va sătura cu pâine, dar cine umblă după deșertăciuni se va sătura de sărăcie“. Altfel spus: cei care sunt leneși și nu vor să muncească nu trebuie să fie surprinși dacă au dificultăți financiare, dar cei care sunt harnici și muncesc cu conștiinciozitate, în general vor avea succes.
Banii și proprietățile în diferite dispensațiuni
Ori de câte ori ne punem probleme în legătură cu banii trebuie să ne punem mai întâi întrebarea ce ne spune Biblia. Pentru a nu face aplicații greșite ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să ținem cont de faptul că banii și proprietățile au roluri diferite în dispensațiuni biblice diferite. De exemplu, israelitul din Vechiul Testament avea o relație cu bogățiile materiale decât cea pe care o are, în zilele noastre, creștinul. Astfel, vom face o scurtă trecere în revistă a dispensațiunilor biblice.
Înainte de potop
Banii și proprietățile au jucat un rol important în societatea omenească și înainte ca Dumnezeu să fi trimis potopul în timpul lui Noe. Acestea prezentau importanță mai ales pentru aceia care doreau să se bucure de viață fără să se gândească deloc la Dumnezeu. În pofida blestemului care s-a abătut asupra pământului în urma căderii, făcând munca mult mai grea, descendenții lui Cain au făcut tot posibilul pentru a duce o viață cât mai confortabilă. Cain a construit un oraș, Iabal a avut vite, Iubal a introdus muzica, iar Tubal-Cain a produs unelte de bronz și de fier. S-ar părea că toți au dobândit avere, fiecare în felul lui, dar nu voiau să știe că Dumnezeu le dăduse capacitatea de a face acele lucruri.
Vremea patriarhilor
Dumnezeu i s-a arătat lui Avraam în Mesopotamia și i-a spus să-și părăsească țara și să se mute în țara pe care i-o va arăta El și i-a făcut promisiunea: „Te voi face o națiune mare și te voi binecuvânta și voi face numele tău mare și vei fi o binecuvântare“ (Gen. 12.2). Această binecuvântare consta în binecuvântări materiale. Cu toate că Avraam trăia ca străin în țara Canaanului, el avea mari turme de vite.
În Geneza 13:2 citim „Avraam era foarte bogat în vite, în argint și în aur“. Nu toată averea lui o căpătase de la Dumnezeu și potrivit promisiunilor Sale, ci ceva din ea provenea din Egipt, unde se dusese Avraam din cauza foametei. Cu toate acestea,în Geneza 14, vedem că el învățase că acele lucruri pe care le dă lumea nu constituie o binecuvântare. El i-a spus clar împăratului Sodomei că primea daruri numai de la Cel Preaînalt, care este stăpânul cerurilor și al pământului. Prin urmare, el a respins oferta împăratului păgân spunând: „Mi-am ridicat mâna spre Yahve Dumnezeul Preaînalt, Stăpânul cerurilor şi al pământului, că nu voi lua un fir de aţă sau o curea de sanda din toate ale tale, ca să nu zici: «Am îmbogăţit pe Avram!»“ (Gen. 14.22-23).
În Geneza 24:35, robul lui Avraam spunea: „Şi Yahve a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi a ajuns mare; şi i-a dat oi şi boi şi argint şi aur şi robi şi roabe şi cămile şi măgari“.
Binecuvântarea lui Dumnezeu consta în bunuri materiale și, la sfârșitul vieții sale, toată averea lui Avraam a trecut în proprietatea lui Isaac: „Și Avraam a dat lui Isaac tot ce avea“ (Gen. 25.5).
Și Iacov a primit binecuvântarea lui Dumnezeu de la tatăl său atunci când a părăsit casa părintească: „Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze şi să te facă să rodeşti şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o adunare de popoare“ (Gen. 28.3). Dar el nu a așteptat ca Dumnezeu să-i dea binecuvântarea, ci, când a lucrat în Haran pentru Laban, socrul său, a căutat să folosească tot felul de stratageme pentru a se îmbogăți, până într-atât încât fii lui Laban au putut spune: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi din ceea ce era al tatălui nostru şi-a agonisit el toată avuţia aceasta“ (Gen. 31.1). Cu toate acestea, Dumnezeu s-a îngrijit ca Iacov să poată păstra averea pentru care muncise din greu.
În perioada poporului Israel
Fiind poporul ales de Dumnezeu, Israel avea promisiuni speciale care s-au împlinit atunci când Domnul i-a scos din Egipt și i-a adus în țara Canaanului.
Când a luat sfârșit perioada de asuprire și sclavie în Egipt, Dumnezeu a avut grijă ca poporul Israel să fie recompensat pentru munca pe care o făcuse pentru egipteni. El le-a spus sp ceară argint, aur și îmbrăcăminte și așa ei au primit plata cuvenită și au ieșit din țară cu mari bogății. „Şi fiii lui Israel făcuseră după cuvântul lui Moise şi ceruseră de la egipteni obiecte de argint şi obiecte de aur şi haine. Şi Yahve dăduse poporului bunăvoinţă în ochii egiptenilor, şi ei le-au împlinit cererea; şi au prădat pe egipteni“ (Ex. 12:35-36).
Binecuvântările pe care Dumnezeu le promisese israeliților erau pământești și materiale. Acestea ne sunt descrise în Deuteronom 28:1-14. În plus, ele depindeau de ascultarea lor. Moise i-a învățat iarăși și iarăși: „Ține rânduielile Lui şi poruncile Lui pe care ţi le poruncesc astăzi, ca să-ţi fie bine ţie, şi fiilor tăi după tine, şi să-ţi lungeşti zilele pe pământul pe care ţi-l dă Yahve Dumnezeul tău pentru totdeauna“ (Deut. 4:40, 5:29, 6:3, 6:18).
Istoria lui Israel confirmă acest fapt important. Când poporul nu a ascultat și a făcut ce este rău în ochii Domnului, atunci El le-a trimis asupritori astfel încât au ajuns săraci, după cum vedem exemplul în Judecători 6:1-6. Apoi, după ce ei s-au pocăit și s-au întors la Domnul, El le-a dat din nou pace și prosperitate.
În timpul regelui Solomon, Israel a ajuns la culmea bogăției: „Şi împăratul Solomon a fost mai mare în avere şi în înţelepciune decât toţi împăraţii pământului“ (1 Împ. 10:23). Cum aurul și argintul erau din belșug, Solomon își putea permite orice.
În perioada harului
Dumnezeu le-a făcut promisiuni și credincioșilor din perioada harului (v. 2 Pet. 1:4), dar aceste binecuvântări nu sunt nici materiale, nici pământești, ci sunt spirituale și cerești. Apostolul Pavel spune clar: „Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos“ (Ef. 1:3).
Deși bogățiile spirituale ale creștinului sunt cerești, noi ne putem bucura de ele chiar de acum, când suntem încă pe pământ. Ele nu se pot compara cu aurul și argintul, despre care Petru spune că sunt pieritoare (v. 1 Pet. 1:18), deoarece ele vor fi ale noastre în eternitate și în cer.
Dumnezeu poate da și bunuri materiale, sănătate și carieră de succes unui creștin, dar acestea nu sunt binecuvântări creștine propriu-zise, nici nu sunt un indicator al credinței puternice sau al ascultării. Acest aspect este în contrast cu regula din Vechiul Testament.
Cetățenia noastră este în ceruri și nu pe pământ (v. Filp. 3.20), iar, în calitate de cetățeni ai cerului, noi suntem străini pe pământ și Îl așteptăm pe Domnul Isus ca, la răpire, să ne ia la El, unde ne vom bucura deplin de binecuvântările cerești nelimitate. De aceea Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu se pierde, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică. Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Luca 12:33-34).
Aceasta este contrariul binecuvântărilor pământești pe care Israel le primea cu condiția ascultării poruncilor legii.
În mileniu
La sfârșitul necazului cel mare, Hristos va veni din cer cu putere și mare glorie pentru a-Și întemeia împărăția milenară pe pământ (v. Mat. 24:30). El va fi recunoscut și onorat de toți ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Împărăția Lui va fi caracterizată de binecuvântări pământești pentru oricine va fi pe pământ. Și toată creația va fi restaurată astfel încât omenirea se va putea bucura de binecuvântări fără nici o excepție. Prosperitatea se va revărsa dinspre Israel peste națiuni, așa cum i-a promis odată Dumnezeu lui Avraam: „Şi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi voi blestema pe cel care te va blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine“ (Gen. 12:3). Psalmul 128 spune: „Domnul să te binecuvânteze din Sion! Şi să vezi binele Ierusalimului în toate zilele vieţii tale şi să vezi pe fiii fiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!“
În această perioadă minunată adunarea – adică totalitatea credincioșilor care aparțin perioadei harului – vor fi în cer. Ei fiind cetatea ce sfântă, vor coborî din cer de la Dumnezeu. Dar această cetate nu își va pierde caracterul ceresc, de mireasă a Mielului. Binecuvântarea ei va rămâne cerească sub toate aspectele chiar dacă este descrisă ca o piatră prețioasă, aur curat ca sticla, perle (v. Apoc. 21:9-27).
Starea eternă
În apocalipsa 21:1-8 ne este descrisă foarte pe scurt starea eternă. Pe pământul cel nou nu va mai fi vorba de Israel și națiuni, ci vor fi doar oameni.
Ierusalimul va coborî din cer de la Dumnezeu. Această cetate sfântă este descrisă ca „mireasa împodobită pentru soțul ei“. Ea reprezintă adunarea lui Dumnezeu, care, în calitate de mireasa lui Hristos, va avea întotdeauna o poziție specială în eternitate.
Dumnezeu va face toate lucrurile noi, ceea ce înseamnă că va fi o situație cum nu a mai fost niciodată (v. 5). Dumnezeu nu descrie în detaliu cum vor fi lucrurile atunci, dar ne spune ce nu va fi acolo: nu va fi moarte, nici durere, nici plâns, nici necaz. Nu cumva deseori noi suferim acestea în zilele noastre din cauza banilor?
Un lucru este cert: în eternitate nu ne vom mai gândi la bani și la problemele legate de ei, iar Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor“ (v. 4). Ne vom ocupa numai cu Isus Hristos și cu gloria Lui.
Concluzii
Din caracteristicile diferitelor dispensațiuni putem trage trei concluzii cu privire la bani:
Nu putem aplica în mod direct la noi ceea ce spune Vechiul Testament. Acele pasaje se referă la poporul Israel, care era sub lege și căruia îi fuseseră promise binecuvântări pământești. Ca o excepție, cartea Proverbe prezintă principii pentru viața de zi cu zi, valabile indiferent de dispensațiune.
Istoria din evanghelii prezintă o perioadă de tranziție de la lege la har. De aceea unele pasaje au un caracter evreiesc și nu se pot aplica direct la creștini.
Învățăturile despre bani din epistole ni se adresează în calitate de creștini