Sămânța bună
Femeia din Samaria (5)
Femeia I-a spus: „Doamne, văd că Tu ești profet. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta și voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“. Isus i-a spus: „Femeie, … vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui. Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr“.
Ioan 4.19-24
Fiul lui Dumnezeu i-a descoperit femeii adevărata ei stare și păcatul ei. Conștiința ei a fost atinsă și ea a privit la vina și la responsabilitatea ei înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, femeia avea o întrebare importantă cu privire la onoarea și la închinarea pe care omul I le datorează lui Dumnezeu.
Femeia era religioasă. Ea știa că samaritenii, în contrast cu iudeii, recunoșteau în dreptul Cuvântului lui Dumnezeu doar cele cinci cărți ale lui Moise. Prin urmare, ei respingeau totodată și templul iudeilor din Ierusalim, fiindcă acest loc nu fusese indicat pe nume de Dumnezeu prin Moise.
Isus i-a explicat femeii din Samaria ce înseamnă cu adevărat închinarea. El nu a menționat nici centre religioase din trecut, nici ritualuri tradiționale. Dumnezeu dorește închinare „în duh și în adevăr“. Aceasta înseamnă că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu într-un fel spiritual, nu cu ceremonii și nici cu jertfe de animale, ci cu înțelegere spirituală. Iar închinarea trebuie condusă de Duhul Sfânt. Ea este în același timp „în adevăr“, adică o închinare care corespunde revelației depline și finale pe care Dumnezeu a făcut-o despre Sine în Persoana lui Isus Hristos.