Sămânța bună
Femeia din Samaria (4)
Femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și nici să nu mai vin aici să scot“. Isus i-a spus: „Mergi, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici“. Femeia a răspuns și a zis: „Nu am bărbat“. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat», pentru că cinci bărbați ai avut și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta ai spus adevărat“.
Ioan 4.15-18
În discuția femeii samaritence cu Fiul lui Dumnezeu, problema ei iese la suprafață. Fusese căsătorită de cinci ori. Cum este foarte puțin probabil ca toți bărbații ei să fi murit, înseamnă că ea trebuie să fi divorțat de mai multe ori. Nu ne sunt date detalii, însă putem presupune că dorința ei după iubire și siguranță fusese în mod repetat dezamăgită și că speranțele ei fuseseră rând pe rând înșelate.
Domnul Isus n-a continuat să-i cerceteze trecutul, însă i-a făcut clar faptul că relația în care ea se afla în prezent nu era legitimă. Era vinovată pentru acest lucru și, fiindcă Domnul dorea să o ajute, El nu putea trece cu vederea acest aspect.
Fiul lui Dumnezeu îi oferise femeii samaritence „apa vie“, pentru a-i potoli cu adevărat setea inimii. Femeia acceptase această apă cu bucurie, însă trebuia ca mai întâi lumina divină să strălucească asupra întregii ei vieți. Conștiința ei trebuia atinsă, pentru a fi despovărată. Dumnezeu ne poate elibera de vina noastră și ne poate ierta doar atunci când dăm totul pe față înaintea Lui. Prin urmare, Domnul Isus a trebuit să atingă conștiința femeii, însă fără a o jigni și fără să o îndepărteze dinaintea Lui.