Sămânța bună

Doar un om de succes ar fi putut nu numai să planifice, ci și să înfăptuiască toate acestea. Câți oameni doar visează la astfel de posibilități! Unii ar fi gata să cheltuie timp și energie, folosindu-și creativitatea pentru a-și exprima gustul artistic și estetic, atrăgând astfel admirația celorlalți.

Persoana plină de activitate de aici se numește pe sine „predicatorul“. Autobiografia Eclesiastului arată că el este nimeni altul decât Solomon, împăratul Israelului antic (Eclesiastul 1.12). El nu numai că dispunea de mijloace nelimitate, ci dorea ca și concetățenii săi să beneficieze de realizările sale, spre folosul lor. La ce concluzie a ajuns Solomon, regele nespus de bogat? „Totul este deșertăciune“, a fost răspunsul său, „și goană după vânt; și nu am avut niciun folos sub soare“ (Eclesiastul 2.11).

Am crede că totul era foarte bine la el. Căci cum am putea noi să ajungem vreodată să avem ce a avut el? Și totuși Solomon are dreptate: „Totul este deșertăciune“! Dacă gândirea noastră se limitează la lumea vizibilă „de sub soare“, mai devreme sau mai târziu viața noastră va deveni monotonă și goală. Așadar, să acordăm atenție la ceea ce vine după această viață, veșnicia!

La sfârșitul cărții sale, predicatorul are următorul mesaj pentru noi, am putea spune lovitura de grație a observațiilor sale: „Temeți-vă de Dumnezeu și păziți poruncile Lui“ (Eclesiastul 12.13). Orice altceva este mulțumire de sine. Aceasta înseamnă că tot ceea ce merită este să căutăm să aflăm voia lui Dumnezeu – pentru acum și pentru veșnicie!