Sămânța bună

Domnul Isus S-a urcat în barcă împreună cu ucenicii Săi și le-a cerut să treacă de cealaltă parte a Lacului Ghenezaret. În timp ce traversau lacul, „El a adormit“. Haideți să medităm asupra acestor cuvinte, pentru că Omul din barcă este Fiul lui Dumnezeu, Fiul etern.

„Cel care păzește pe Israel nu va dormita, nici nu va dormi“ (Psalmul 121.4). Dumnezeu nu are nevoie de somn. Puterea Lui este întotdeauna constantă și inepuizabilă. Când noi ajungem la capătul puterilor și obosim, fie fizic, fie psihic, când ni se clatină curajul sau încrederea, Dumnezeu este cu noi și ne ajută. Aici, în barcă, simțind oboseală fizică, Domnul Isus a adormit. Iar evanghelistul Îi menționează oboseala după o călătorie (Ioan 4.6), ceea ce ne arată că Domnul Isus devenise Om cu adevărat. El a făcut aceasta pentru a suferi și a muri pe cruce, în locul celor păcătoși. Un alt motiv pentru care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om era ca El, trăind pe acest pământ, chiar în cele mai dificile împrejurări și în suferință grea, să aibă înțelegere și compasiune pentru noi, atunci când este rândul nostru să trecem prin necaz. Câtă mângâiere! Ce adevăr măreț pune în lumină această întâmplare de pe lac: Omul adormit în barcă este în același timp Cel care a creat întregul univers și care-l ține cu fermitate în mâna Sa! Când apa a pătruns în barcă și ucenicii L-au trezit, El Și-a arătat puterea divină și i-a scos din necaz. „Iar El, ridicându-Se, a mustrat vântul și furia apei; și au încetat și s-a făcut liniște.“ Nu este acest Domn vrednic de încrederea noastră deplină?