Sămânța bună

Ce voi face din viața mea? Sau ce am făcut cu viața mea? Când piesa de teatru se va termina și luminile se vor stinge, ce va mai rămâne din scurta reprezentație pe care fiecare dintre noi a fost chemat s-o dea în timpul puținilor ani de viață pe pământ? Numai ceea ce Dumnezeu va fi putut aproba va avea valoare eternă! Pentru nevoile cinematografiei, o casă poate fi executată pe o colină în doar câteva zile, cu pietre mari, uzate, cărora li s-ar putea da 100 de ani… Dar ia apropiați-vă și atingeți-le: numai plăci subțiri de lemn ușor, tencuit și vopsit, o casă prefăcută pentru nevoile filmărilor. Urmează să se turneze secvențele unui film. Numai scenarii. Să nu fim înșelați de această aparență! Constatarea scriitorului francez Jean d’Ormesson confirmă că mulți s-au întrebat dacă viața are sens: „Revolta, ambiția, puterea, munca, lenea, banii, cunoașterea, curiozitatea, iubirea, arta, sportul, filosofia, poezia, călătoriile, lăcomia duc ori spre înălțimi, ori spre abisuri; ori spre glorie, ori spre sinucidere; dar, adesea, la absolut nimic“. Apostolul Pavel a trebuit să lase deoparte toată educația și zelul său pentru tradițiile iudaice. Dumnezeu a măturat în viața lui toate acestea în mod spectaculos atunci când Isus i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 9). Pavel credea că era zelos pentru Dumnezeu. A trebuit să recunoască însă faptul că era un păcătos și că avea nevoie de iertare. A găsit-o în Isus Hristos: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“. Conștient că era un beneficiar al milei Domnului, și-a dedicat viața slujirii lui Isus. A găsit sensul vieții: „Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3.14).