Domnul este aproape GBV

Când cei trei prieteni ai lui Iov au auzit despre nenorocirile care veniseră asupra lui, au venit la el cu scopul de a-l mângâia în suferința lui. Însă, în loc să-l mângâie, ei l-au condamnat pe nedrept, sugerând că fărădelegile lui erau cele care făcuseră ca Dumnezeu să acționeze așa față de el.

Prietenii lui Iov nu sunt singurii care au manifestat o astfel de atitudine. Ucenicii L-au întrebat pe Domnul: „Cine a păcătuit: acesta, sau părinții lui?“, atunci când au văzut un om născut orb (Ioan 9.1-3). Ei au presupus că orbirea era o consecință a păcatului cuiva. Domnul însă le-a răspuns: „Nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui“. Ucenicii trăseseră o concluzie greșită.

Suntem îndemnați să judecăm pe cineva care pretinde că este creștin și totuși trăiește în păcat (1 Corinteni 5), însă de asemenea ni se atrage atenția să nu judecăm motivațiile nimănui (Romani 14). Doar Dumnezeu vede în inimă. Romani 14.12 ne spune că fiecare dintre noi va da socoteală pentru sine însuși înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este o lecție dublă pentru noi. În primul rând, nu trebuie să judecăm sau să tragem concluzia că, atunci când cineva trece prin încercări, este din cauza păcatului său. Dumnezeu lucrează într-un fel special cu fiecare dintre copiii Săi. În loc să judecăm, mai bine să ne rugăm pentru fratele sau pentru sora noastră. În al doilea rând, dacă suntem judecați de alții, pe drept sau pe nedrept, trebuie să ne abandonăm în brațele Domnului și să ne purtăm în așa fel încât să primim aprobarea Sa, fără să ne îngrijorăm de părerile altora.

A. Blok