Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, zicând: «Iată un om al cărui Nume este Odrasla! Şi El va odrăsli în locul Lui şi va construi templul Domnului. Da, El va construi templul Domnului şi El va purta gloria şi va şedea şi va împărăţi pe tronul Său; şi va fi preot pe tronul Său; şi sfatul de pace va fi între ei doi». Zaharia 6.12,13

În primele şase capitole ale cărţii, profetul are o serie de trei viziuni. În ciuda împotrivirii lui Satan, preoţia va fi purificată. Mărturia va fi păstrată chiar şi în „ziua lucrurilor mici“ (capitolul 4.10), şi aceasta nu prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul lui Dumnezeu. Răul va fi judecat. Ochiul lui Dumnezeu veghează asupra popoarelor şi cu adevărat toate lucrurile sunt sub controlul Său. Iar în cele din urmă, pentru marele preot Iosua sunt făcute cununi din aurul şi argintul de la cei din captivitate. Dar toate aceste profeţii vorbesc despre timpul când „Odrasla“, Domnul Isus Însuşi, va ocupa locul care I se cuvine. În Israelul din vechime, rangurile cele mai înalte erau acelea de rege şi de mare preot, şi de multe ori vedem cât de uşor pot apărea conflicte între cei doi. Dar binecuvântatul nostru Domn „va împărăţi pe tronul Său“. El va purta gloria, unind amândouă slujbele într-una singură, fără niciun fel de rivalitate sau de fricţiune. Ce zi va fi aceea! Cei de departe vor veni şi vor construi templul Domnului. Ce balsam alinător trebuie să fi fost aceste cuvinte pentru sărmana rămăşiţă care construia pe atunci templul lui Dumnezeu! În capitolele următoare, profetul arată cum în Ierusalim, care astăzi este încă „un potir de ameţire pentru toate popoarele de jur-împrejur“, încă „o piatră grea pentru toate popoarele“, vor fi din nou bătrâni şi bătrâne, fiecare cu toiagul în mână, iar băieţi şi fete se vor juca pe străzi. Vino, Doamne Isuse!