„Dar de întrebările nebune, de genealogii, de certuri şi de lupte privitoare la lege, fereştete, sînt nefolositoare şi zadarnice" (versetul 9).

Dacă primele lucruri erau folositoare (versetul 8), acestea înt nefolositoare.

Genealogiile sau înşiruirile de neamuri fără sfîrşit, sînt concepţii fabuloase (de basm) asupra originei şi emanaţiei fiinţelor spirituale. Ele sînt produsul superstiţiei iudaice, asociată cu filozofia păgînă. Cabala sau tradiţia iudaică asupra interpretării Vechiului Testament conţine multe afirmaţii fabuloase referitor la aceste „emanaţii". Există, potrivit cu „Cabala", zece „sefiroţi" sau emanaţii care provin de la Dumnezeu. Ele parcă au sugerat eonii gnosticilor. Pe această teorie se grefa un sistem de magie, consistînd mai ales în folosirea de cuvinte din Scriptură pentru a produce efecte supranaturale.

Genealogiile se referă la doctrinele iudeo-platoniene care de timpuriu au năpădit creştinismul (1 Timotei 1.4). În aceeaşi categorie intrau „întrebările nebune" ridicate de oameni cu voinţă proprie, care nu sufereau să fie contrazişi de alţii (2 Timotei 2.23).

„Certurile" erau urmarea acestora (adică a întrebărilor nebune).