Slăvi dumnezeieşti la cruce

„Deci, când a ieşit el, Isus a spus: «Acum este glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu este glorificat în El. Dacă Dumnezeu este glorificat în El, şi Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuşi şi Îl va glorifica îndat㻓 (Ioan 13.31, 32).

Domnul Isus S-a adresat ucenicilor Săi cu aceste cuvinte impresionante, după ce vânzătorul Iuda a părăsit camera de sus. Lucrarea de la cruce stătea în faţa privirilor Mântuitorului, iar El era gata să meargă pe acel drum greu. Şi totuşi, El nu a vorbit aici despre suferinţe şi groază, care vor fi partea Lui, ci a vorbit despre cruce ca despre un loc unde El, Fiul Omului, va fi proslăvit, iar Dumnezeu glorificat în El. „Acum este glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu este glorificat în El.“

Aici avem o latură a lucrării Sale, care ne preocupă deseori prea puţin. Gândim la lucrarea Sa ca bază pentru mântuirea noastră veşnică şi facem bine, căci niciodată nu-i vom putea mulţumi îndeajuns pentru ceea ce a făcut El acolo pentru noi. Aici însă, Domnul Isus vrea să ne ridice gândurile peste binecuvântările noastre şi să ne arate cum El Însuşi, Omul desăvârşit, a fost proslăvit la cruce şi cum L-a proslăvit El acolo pe Dumnezeu.

„Acum este glorificat Fiul Omului“

„Acum“ nu se referă la Iordan, când a fost botezat şi Duhul S-a coborât peste El ca un porumbel. „Acum“ nu se referă nici la muntele schimbării la faţă, când ucenicii au văzut slava Sa în împărăţie. Domnul Isus se referă la cruce, la locul celor mai amare suferinţe, al celor mai mari chinuri şi dureri. Tocmai acolo, la cruce, El, Fiul Omului, a fost proslăvit. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că toate perfecţiunile Sale ca om au fost puse în lumină şi au fost vizibile.

Aşa au stat lucrurile în timpul întregii Sale vieţi, căci niciodată nu a făcut păcat. Dar la cruce s-au descoperit într-o măsură mai mare slava şi desăvârşirea Lui morală. Acolo, unde a fost probat la extrem, a ieşit la iveală numai slavă. Să reţinem: Domnul Isus nu a vorbit aici despre proslăvirea Fiului lui Dumnezeu, nu a vorbit nici despre proslăvirea Sa în împărăţie, ci despre proslăvirea Fiului Omului la cruce.

Nici un om nu a corespuns vreodată la ceea ce a cerut Dumnezeu de la noi. În împrejurările cele mai favorabile, prima pereche de oameni a eşuat pe deplin şi la fel toţi urmaşii lui Adam. Dar Domnul Isus, al doilea Om, a împlinit în totul cerinţele lui Dumnezeu, iar acest lucru l-a făcut în împrejurările cele mai grele. Ce mult străluceşte slava Sa morală pe fondul întunecos a ceea ce a suferit El acolo, la cruce! El a fost Acela care a fost ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. El a fost Acela care S-a jertfit lui Dumnezeu prin Duhul cel veşnic. Ce ascultare, ce dăruire şi ce dedicare!

Noi Îl privim cu admiraţie în îndelunga Sa răbdare, în dragostea şi în bunătatea Sa. El nu S-a apărat când a fost tratat pe deplin nedrept, când a fost lovit, scuipat şi batjocorit. Şi ce descoperire a harului Său când a spus răufăcătorului crucificat împreună cu El: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“! El a venit să împlinească lucrarea şi nu S-a lăsat de nimic şi de nimeni reţinut de la aceasta. Ce Domn vrednic de adorare! Ne plecăm înaintea Lui şi spunem cu mireasa din Cântarea Cântărilor: „Preaiubitul meu este alb şi rumen, cel dintâi între zece mii ... fiinţa lui este plină de farmec“ (5.10, 16).

„Dumnezeu este glorificat în El“

Crucea de la Golgota nu este numai reprezentarea tuturor caracterelor alese, morale ale Domnului nostru; ea este în acelaşi timp şi descoperirea desăvârşită a lui Dumnezeu Însuşi. „Dumnezeu este glorificat în El.“ Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că la cruce a devenit vizibilă toată slava lui Dumnezeu. Dacă vrem să ştim cine este Dumnezeu, trebuie să mergem la crucea de pe Golgota. Desigur, Dumnezeu a făcut vizibilă slava Sa de Creator în toate lucrurile create. Dar ştim noi prin aceasta cine este Dumnezeu? Numai crucea este descoperirea deplină a tot ceea ce se găseşte în Dumnezeu, iar Domnul Isus ca om a fost Acela care L-a descoperit astfel pe Dumnezeu. El L-a proslăvit la cruce.

Isus nu a vorbit aici despre proslăvirea Tatălui. Aceasta este o altă latură a lucrării Sale. Aici e vorba de descoperirea a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este lumină şi Dumnezeu este dragoste. Amândouă le vedem la cruce. Dumnezeu este lumină, adică El este sfânt şi drept. El nu poate vedea păcatul. Vrem să ştim cât de mult este Dumnezeu lumină? Atunci trebuie să mergem la cruce. Acolo, El, Dumnezeul cel sfânt, L-a părăsit pe Omul desăvârşit Isus Hristos. De ce? Pentru că Acesta a fost împovărat cu vina şi cu păcatele altora. El, care n-a făcut niciodată păcat, în care nu era păcat şi care n-a cunoscut păcatul, a fost făcut de Dumnezeu păcat. Aşa de sfânt şi de drept este Dumnezeu, că a închis cerul şi nu a dat nici un răspuns la strigătul lui Hristos la cruce. El a fost făcut păcat şi tocmai prin aceasta Dumnezeu a fost proslăvit, tocmai în aceasta s-a arătat vizibil cât de mult este Dumnezeu lumină. Putem înţelege că Domnul Isus a luat păcatul ca motiv pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu? Veşnic să-i fie adusă laudă şi mulţumire pentru aceasta!

Dar Dumnezeu nu este numai lumină. El este şi dragoste. Unde putem vedea mai bine această dragoste a lui Dumnezeu decât la cruce? „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu“ (Ioan 3.16a). El nu L-a dat numai pe acest pământ, ci şi în judecată şi în moarte. Cineva a spus: „Lumina soarelui este întotdeauna aceeaşi, dar la amiază străluceşte cel mai tare. Crucea Domnului Isus a fost amiaza dragostei veşnice a lui Dumnezeu, strălucirea cea mai luminoasă a îndurării veşnice. Deja mai înainte au existat descoperiri slăvite ale acestei dragoste, dar aceste descoperiri au fost ca lumina dimineţii, care străluceşte tot mai luminos până la desăvârşire, iar această desăvârşire o vedem la cruce când pe tot pământul a fost întuneric.“ Dragostea lui Dumnezeu a fost aceea care L-a dat pe Fiul în judecată şi în moarte. Pe bună dreptate cântăm: Al Tău har şi-a Ta iubire / cel mai tare-au strălucit, / când Tu pe Isus la moarte / L-ai dat pentru păcătoşi.

La cruce au fost descoperite desăvârşit dreptatea lui Dumnezeu, maiestatea, adevărul şi dragostea Sa cu privire la păcat. Deşi dreptatea lui Dumnezeu trebuia să condamne pe fiecare păcătos, Dumnezeu poate totuşi acum să lucreze conform dragostei Sale şi să-l îndreptăţească pe cel care crede în Fiul Său. Acesta este rezultatul slăvit al crucii de la Golgota, rezultatul proslăvirii lui Dumnezeu.

„Dumnezeu Îl va glorifica“

Aici găsim răspunsul dumnezeiesc la ceea ce a făcut Domnul Isus la cruce. Dacă El ca Fiul Omului a fost proslăvit la cruce şi în acelaşi timp L-a proslăvit pe Dumnezeu, şi Dumnezeu Îl va proslăvi. Ar fi putut tăcea Dumnezeu la o astfel de lucrare? Niciodată! Hristos a fost înviat prin slava Tatălui. El L-a primit în slavă şi i-a dat locul de cinste la dreapta Sa.

„Îl va glorifica îndată.“ Domnul Isus este deja acum proslăvit. Dumnezeu nu a ezitat să-L proslăvească, nu a aşteptat întemeierea împărăţiei. Nu, acum Fiul Omului este proslăvit la dreapta lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi i-a dat acest loc. Nu ne mărturisesc epistolele Noului Testament această slavă?

„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi i-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume, ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi“ (Filipeni 2.9, 10).

„După lucrarea puterii tăriei Lui, care a lucrat în Hristos, înviindu-L dintre morţi, şi L-a aşezat la dreapta Sa, în cele cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie şi de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor; şi a pus toate sub picioarele Lui“ (Efeseni 1.19-22).

„L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, L-ai încununat cu glorie şi onoare...; toate le-ai supus sub picioarele Lui ... Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare“ (Evrei 2.7-9).

Da, Dumnezeu L-a proslăvit, i-a dat locul care Îl merită, pentru că El L-a proslăvit la cruce într-un mod desăvârşit pe Dumnezeu. Curând Îl vom vedea acolo pentru a-i aduce veşnic adorare şi laudă pentru ceea ce a săvârşit pe cruce la Golgota.