Romani 5:20-21

　　　Înainte de lege păcatul era fără călcare de lege; în perioada legii păcatul s-a înmulţit; prin Hristos, harul stăpâneşte prin dreptate (v.20,21)Versetele 20 şi 21 fac o recapitulare a gândurilor prezentate mai înainte. Legea a intervenit ca să arate pe deplin păcatul. Păcatul a fost o realitate în orice timp după cădere, dar când legea a fost dată, păcatul a devenit foarte vizibil, ca o călcare a legii, ca un fapt vinovat, pus în seama omului. Legea a fost urmată, după un interval potrivit, de harul care ne-a fost adus în Hristos. Putem deosebi deci trei stagii. Întâi, perioada dinaintea legii, când exista păcat dar fără o călcare a legii. În al doilea rând, perioada legii, când păcatul s-a înmulţit, ajungând foarte mare. În al treilea rând, venirea harului prin Hristos – har care s-a înălţat ca nişte ape mari, mai presus de păcatele omului.În evanghelie harul nu numai că s-a înmulţit, dar şi stăpâneşte. Noi care am crezut am venit sub stăpânirea plină de bunătate a harului, har care stăpâneşte prin dreptate, întrucât la cruce a predominat o lucrare a dreptăţii. Şi scopul şi încoronarea glorioasă a acestor fapte este viaţa eternă. Aici începe să ni se deschidă înaintea noastră perspectiva fără margini a eternităţii. Vedem râul harului. Vedem calea pe care şi-a făcut-o dreptatea în lucrarea crucii, în care se desfăşoară. Vedem în final oceanul fără margini al vieţii eterne în care ea se continuă.Şi totul este „prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Toate au fost lucrate prin El. El este Capul de care depindem ca oameni credincioşi şi El este Izvorul de la care curg spre noi toate aceste lucruri. Pentru că suntem în El, toate aceste lucruri sunt ale noastre. Îndreptăţirea noastră este o îndreptăţire a vieţii, pentru că în Hristos avem o viaţă care este dincolo de orice posibilitate de condamnare – o viaţă în care suntem nu numai curăţiţi de păcatele noastre, dar şi de starea de păcat în care fusesem mai înainte, când eram în legătură cu Adam.