Romani 10:1-13

Afecţiunile apostolului pentru poporul său se dezvăluiau prin buna manieră a rugăciunii (v. 1). Şi aceasta este şi datoria noastră pentru apropiaţii noştri care nu sunt întorşi la Dumnezeu. Pavel ştia din proprie experienţă că poţi să fii plin de zel pentru Dumnezeu şi totuşi să urmezi o cale complet greşită. Câte iniţiative, adesea generoase şi sincere, sunt sortite eşecului, pentru că nu sunt „potrivit cunoştinţei“! Şi aceasta este cu atât mai mult realitatea zadarnicelor eforturi depuse de atâtea persoane pentru a câştiga cerul, deşi nu este nevoie de altceva decât să primeşti Cuvântul care este „aproape de tine“ (v. 8). Ca un om căzut într-o prăpastie care se încăpăţânează să iasă de acolo prin forţe proprii şi nu se încrede în coarda pe care salvatorii i-au aruncat-o la îndemână!Versetele 9 şi 10 ne aduc aminte că credinţa din inimă şi mărturisirea cu gura sunt de nedespărţit. Astfel, ne putem îndoi de realitatea unei convertiri, dacă cel în cauză nu are curajul s-o declare.În capitolul 3.22 nu exista deosebire în faţa păcatului: toţi erau vinovaţi. Aici nu este deosebire în ce priveşte mântuirea (v. 12): toţi o pot obţine. Domnul este îndeajuns de bogat pentru a putea satisface nevoile tuturor acelora care-L cheamă.