Ridică-te, Barac!

„Şi ce să mai spun? Pentru că nu-mi va ajunge timpul, istorisind despre Ghedeon, şi Barac, şi Samson, şi lefta, şi David, şi Samuel, şi despre profeţi, care prin credinţă... au fost întăriţi în slăbiciune, au fost puternici în război, au alungat oştirile străine". (Evrei 11.32-34)

Din întreg norul de martori al celor care L-au onorat pe Dumnezeu prin încrederea lor, apostolul reţine câteva nume care să ne inspire şi pe noi în mersul pe calea Domnului. Şi nu-i prezintă respectând istoria lor. Dacă ar fi fost aşa, atunci înaintea lui Ghedeon trebuia amintit Barac, înaintea lui Samson, Iefta, iar înaintea lui David, Samuel.

Cum a ajuns Barac în ceata eroilor credinţei? În timpul vieţii sale, vremurile erau deosebit de grele. Ghedeon tot va găsi trei sute de oameni la dispoziţia lui Dumnezeu, ca unelte ale Lui pentru lucrare, dar în Judecători 4 citim că nu se găsise nici un om aşa cum căuta Dumnezeu.

În suveranitatea Sa, Dumnezeu a ridicat în locul unui bărbat o femeie, pe Debora, în slujba de judecătoare şi profetesă. Normalul în în această privinţă este clar: “Nu-i permit unei femei să înveţe pe alţii, nici să exercite autoritate peste bărbat, ci să rămână în linişte" (1 Tim. 2.12). Este cumva vreo contrazicere în Cuvântul lui Dumnezeu? Nu! În adevăr, multe femei sunt mai capabile, mai înţelepte şi mai iscusite decât bărbaţii, însă regula aceasta este: femeia să nu exercite autoritate peste bărbat! Dar Dumnezeu, care a instituit această regulă, poate, în suveranitatea Sa, şi să o ridice temporar. Debora este excepţia de la regula făcută de Dumnezeu. Noi trebuie să ne supunem şi regulilor instituite de Dumnezeu şi excepţiilor făcute de El în suveranitate. Un alt exemplu de regulă şi de excepţie a ei din Scriptură este că tuturor oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, dar Dumnezeu, în suveranitatea Sa, poate şi a şi înviat morţi.

În zilele Deborei, Dumnezeu căuta oameni pentru lucrare. Era unul fricos, lipsit de curaj şi care nu voia să iasă în faţă: Barac. Dumnezeu îi spusese lui Barac să adune zece mii de oameni care să lupte cu oştirea lui Iabin. Dar Barac, privind la armata puternică a împăratului Iabin şi la comandantul oştirii, Sisera, şi la cele nouă sute de care de război, îşi spunea: Ce pot face eu împotriva acestor ostaşi bine dotaţi şi bine conduşi?

Şi, pentru că se temea, Debora îi spune lui Barac: „N-a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi dintre fiii lui Neftali şi dintre fiii lui Zabulon şi voi atrage la tine, la râul Chişon, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, carele lui şi mulţimea lui şi-l voi da în mâna ta»?" (Judecători 4.6-7).

Sunt oameni făcuţi să stea în prima linie, să fie conducători. Ei sapă urme adânci prin influenţa lor, care durează veacuri la rând. Alţii îşi fac lucrarea doar ajutaţi: ei n-au curaj să iasă în faţă, nu pot conduce, au nevoie de conducători.

În norul de martori ai credinţei sunt oameni şi din prima linie şi din a doua. Şi ce bine că aşa stau lucrurile! Poate că tu eşti un „Barac". Dumnezeu ţi-a dat o misiune şi n-ai dus-o la îndeplinire. Ţi-a fost teamă.

Aşa s-a întâmplat! Dar Domnul îţi dă acum noi însărcinări: de data aceasta fii ascultător!

Două scrisori sosite de la două credincioase aflate în aceleaşi împrejurări, dar în localităţi diferite:

- Una se plângea că localitatea în care a ajuns este împotrivitoare, că n-are pe nimeni care s-o înţeleagă şi cu care să se bucure de mântuirea lui Dumnezeu arătată în Domnul Hristos.

- Cealaltă scria plină de bucurie: Am ajuns într-o localitate lipsită de cunoaşterea lui Dumnezeu, plină de necredinţă. M-am dus la o persoană bolnavă şi, după ce am stat puţin, am întrebat-o: „N-aţi vrea să vă citesc ceva din Biblie?" „Ba da", a răspuns cea în suferinţă. După ce i-a citit, a mai întrebat: „N-aţi vrea să ne rugăm împreună?" „Ba da, îmi face mare plăcere": La plecare, o altă întrebare: „N-aţi vrea să revin?" „Ba da, vino duminica viitoare, pentru că îmi voi anunţa şi vecinele dornice să audă ce mi-aţi citit mie". Aşa a făcut timp de opt săptămâni la rând. Era bucuroasă că Dumnezeu îi dăduse posibilitatea să-L mărturisească pe Domnul Isus şi să trăiască pentru EL Plină de bucurie, îi mulţumea lui Dumnezeu că a învrednicit-o să lucreze pentru El.

Două localităţi lipsite de Cuvântul lui Dumnezeu; două credincioase în Domnul Hristos: una păstrând pentru ea ceea ce primise, fără să facă nimic pentru Domnul; cealaltă îndrăznind cu puţinul pe care-l avea să facă bucurie multor suflete.

Barac a privit şi spre armata lui Iabin, spre carele lui de luptă şi spre numărul mare de luptători, şi spre el, cel fricos şi fară curaj, având doar zece mii de oameni slab pregătiţi. Şi la vrăjmaş şi la sine însuşii Şi ce a rezolvat? Doar s-a înfricoşat, n-a mai avut curaj să meargă la luptă. Nu pot! va spune el.

Şi noi am făcut precum Barac. Am primit o misiune de la Domnul. Ce am făcut cu ea? Am privit la uneltirile vrăjmaşului, am privit şi la neputinţa noastră şi, din teamă, n-am mai avut putere să-L mărturisim pe Domnul Hristos.

Dar aşa cum i-a spus Debora lui Barac, aşa îţi spun şi eu: fii bărbat! Nu mai continua deplângerea morţii spirituale a vecinilor tăi, nici împrejurările grele în care te afli! Domnul Hristos care te-a mântuit are toată puterea în cer şi pe pământ. El îţi dă biruinţa şi asupra vrăjmaşilor şi asupra firii tale vechi, dacă îţi iei privirile şi de la ei şi de la tine!

După ce a primit îndemnul Deborei, Barac a răspuns: „Dacă vei merge cu mine, atunci Voi merge, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge " (Jud. 4.8). Acesta nu este răspuns de bărbat! Să te încrezi mai mult într-o femeie decât în puterea dată ţie de Dumnezeu...

Să înţelegem bine lucrurile: Barac ştia că Debora era profetesa prin care vorbea Dumnezeu. Deci, dacă ea avea să meargă cu el, aceasta îi era garanţie că Dumnezeu va fi cu el. Sunt mulţi Baraci printre copiii lui Dumnezeu, care cu greu se încred în Dumnezeu, pentru că vor să se sprijine pe ceva văzut. Dar Barac a căpătat ce a dorit. Avea nevoie de cineva care să-i spună: „Acum porneşte la lucru!"... şi a primit ce-i trebuia, pentru că Debora avea să-i răspundă: „Da, voi merge cu tine", adăugând: ,, dar nu va fi spre onoarea ta pe calea pe care mergi, pentru că Domnul va da pe Sisera în mâna unei femei" (v. 9).

Barac depindea de o femeie care ea avea să primească gloria eliberării lui Israel de fiorosul Sisera. Barac a plecat la luptă cu o armată de zece mii de oameni. Sisera, când a aflat, a pornit şi el cu întreaga lui oştire gata de luptă la râul Chişon. Ce armată puternică!

Câte care de luptă! Astfel de care, pătrunzând în oştirea duşmană, făceau prăpăd. Avea Barac să lupte împotriva unei oştiri atât de puternice? Nu! Dumnezeu lupta împotriva lui Sisera. Barac era doar unealta din mâna lui Dumnezeu. Într-o zi, Debora i-a spus lui Barac: „Aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâna ta!" (v. 14). Barac a pornit de pe muntele Tabor cu cei zece mii de oameni. Domul mergea înaintea lui! Sisera este pus pe fugă împreună cu carele şi toată tabăra. Astfel a fost nimicită oştirea puternică a lui Sisera, iar el însuşi ucis în cortul unei femei, pe când se adăpostea, după ce fusese pus pe fugă de Barac. Dumnezeu a fost la lucru şi a biruit.

Dumnezeu a fost bun cu Barac! Credinţa lui nu era mare, dar era totuşi credinţă. Aceasta L-a bucurat şi L-a onorat pe Dumnezeu în timpul cumplitei căderi care era în Israel. Dumnezeu ţine seama de slăbiciunile noastre şi ne dă ceea ce îi cerem. El câştigă biruinţa atunci când ne încredem în El, chiar când suntem împinşi sau sprijiniţi de alţii. Nu este lucru important că printre eroii credinţei din Evrei 11 nu sunt doar credincioşi de prima clasă, ci şi de felul lui Barac? Altfel, nici unul dintre noi nu am fi căpătat încrederea de a ne ocupa locul pregătit de Dumnezeu în ceata eroilor credinţei.

Nu toţi suntem „Pavel", nici „Petru", nu toţi suntem chemaţi a fi conducători, dar suntem credincioşi... Suntem fricoşi, neîncrezători, cerem sprijin din dreapta sau din stânga, dar suntem credincioşi Domnului Isus Hristos.

Biruinţa câştigată de Barac a fost urmată de patruzeci de ani de linişte şi de pace în ţară! Acest om slab, sprijinit de o femeie pentru a se încrede în Dumnezeu, a avut influenţă puternică. Credinţa lui slabă, susţinută de o femeie, a fost totuşi o credinţă biruitoare.

Să învăţăm de. la Barac noi, care nu suntem nici Pavel, nici Petru, nici vreun stâlp al Adunării. Să ne luăm locul în: ceata eroilor credinţei, prin încrederea noastră! Să fim la dispoziţia lui Dumnezeu, pentru că El face lucrări minunate şi prin oameni mari în ochii oamenilor, dar şi prin cei mici care, deşi şovăie, nu părăsesc încrederea în Dumnezeu.

(29.10.1966)