Psalmul 66:12-20

În versetul 12 recunoaştem că totul vine de la Dumnezeu: duş-manii, focul şi apa, dar şi înviorarea din belşug. Vedem aici din nou dragostea lui Dumnezeu, atât în încercarea pe care El a permis-o, cât şi în rezultatul acestei încercări. Plinătatea acestui rezultat nu va fi descoperită pe deplin aici, jos; dar în faţa tronului de judecată al lui Hristos vom remarca cu admiraţie ce a putut obţine Domnul cu disci-plinarea Sa. Atunci vom recunoaşte ca acea soră, încercată greu multe decenii: zilele încercării au fost cele mai binecuvântate. O astfel de gândire Îi face onoare Domnului şi îl conduce pe credin-ciosul care trece prin astfel de zile, la laudă şi adorare. Vedem acest lucru ilustrat foarte frumos în versetele finale ale acestui psalm.

Să ne oprim puţin la versetul 18; el conţine o învăţătură importan-tă. Credinciosul vede aici că Dumnezeu nu ar fi putut auzi rugăciu-nea sa, dacă ar fi văzut nelegiuire în inima lui. Dumnezeu doreşte curăţire de inimă, când ne apropiem de El în rugăciune.