Psalmul 67

„Acest psalm explică textul din Romani 11.15“, scria J.N.Darby. În acel text citim: „Pentru că, dacă lepădarea lor (adică a iudeilor) este împăcare a lumii, ce va fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?“ După cum ştim din Sfânta Scriptură, Dumnezeu Şi-a ales Israelul ca poporul Său dintre toate naţiunile. Tot ceea ce nu aparţinea de po-porul lui Dumnezeu şi nu avea nicio legătură cu el, era ca mort. Dar Israelul s-a dovedit nevrednic de binecuvântările divine; el s-a în-dreptat spre închinarea la idoli şi a pierdut un timp promisiunile preţi-oase, pe care Dumnezeu dorea să i le dea. Israelul a fost lepădat şi, după ce L-a lepădat pe Mesia al său, Dumnezeu S-a îndreptat spre naţiuni, cărora li se putea vesti Evanghelia mântuirii (Efeseni 2.11-13). Desigur, în acest psalm nu găsim în primul rând binecuvântările Evangheliei harului, ci mai degrabă rezultatele Evangheliei împără-ţiei, care trebuie să fie vestită tuturor naţiunilor. Dar şi această Evan-ghelie se bazează pe lucrarea lui Hristos la cruce.