Psalmul 105-23-36

Versetul 25 ne atrage atenţia. Poate unii cititori ai Sfintei Scripturi s-au gândit că motivul planului viclean al lui faraon împotriva copiilor lui Israel ar fi de căutat în Exod 1.8-14. Dar în acest psalm citim: „Le-a schimbat inima ca să urască pe poporul Său, ca să uneltească împotriva slujitorilor Săi.“

Dumnezeu a intenţionat două lucruri, în timp ce a făcut ca egiptenii să-i urască pe israeliţi: 1. Numele Său trebuia să fie preamărit pe întreg pământul (Exod 9.13-16); 2. Israel trebuia să înveţe prin minunile la care a fost martor, să se teamă de Dumnezeu şi în acelaşi timp să recunoască ce mare şi puternic este El (Psalm 106.7.21-22).

Dacă comparăm aceste locuri, precum şi versetele 16 şi 17 cu capitolele corespunzătoare din Geneza şi Exod, înţelegem că Cuvântul lui Dumnezeu formează un întreg. Acest fapt nu este recunoscut peste tot în creştinătate; de aceea, unii îşi permit să scoată anumite părţi din contextul lor şi să le explice arbitrar. O asemenea desconsiderare a cuvintelor Domnului: „Cuvântul Tău este adevărul“ poate să producă doar mare confuzie.