Psalmul 102

Tu ai întemeiat pământul la început şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; şi toate se vor învechi ca o haină, le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba, dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Psalmul 102.25-27

Antetul acestui psalm îi descrie cu acurateţe conţinutul: „O rugăciune a celui întristat“. Psalmul 102 descrie în amănunt suferinţa lui Mesia şi părăsirea Lui, în versetele 1-11. Vrabia nu trăieşte izolată, dar Mesia este ca „o vrabie pe un acoperiş“. Domnul Isus a fost părăsit de ucenicii Lui şi respins de poporul Său, dar aceste suferinţe pălesc în comparaţie cu mânia lui Dumnezeu pe care a suportat-o când era pe cruce.

Ispăşirea nu este prezentată în acest psalm, dar putem vedea suferinţa lui Mesia pentru Israel – El urma să moară „pentru naţiune“ (Ioan 11.51). Rezultatul este prezentat în versetele 12-22, unde se descriu restabilirea lui Israel şi venirea Domnului: „Domnul va rezidi Sionul, Se va arăta în gloria Sa“.

Apoi citim ceva remarcabil, când Mesia spune: „El Mi-a frânt puterea în drum, Mi-a scurtat zilele“ (versetul 23). Mesia urma să fie „nimicit“ (Daniel 9.26; Isaia 53.8). Ce fel de împărăţie putea fi fără Împărat? Răspunsul este dat când citim că „anii Săi sunt din generaţie în generaţie“ şi că El nu este altul decât Domnul Creatorul! Explicaţia divină a acestor versete o găsim în Epistola către Evrei (Evrei 1.10-12). Creaţia se va învechi şi va pieri, dar Hristos rămâne „Acelaşi“ şi anii Săi nu se vor sfârşi (versetele 26 şi 27).

„Acelaşi“ este un titlu divin care înseamnă „Cel care există şi nu Se schimbă“. Putem să ne punem încrederea în El în mijlocul unei lumi mereu schimbătoare. Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi pentru totdeauna (Evrei 13.8)!