Neemia 4:1-14

　　În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăjmaşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanbalat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toţi suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lumea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor laolaltă ... Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. În loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său: „Auzi, Dumnezeul nostru, pentru că suntem dispreţuiţi ...“(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit ...“, concluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi descurajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): asta înseamnă să-i dea dreptate vrăjmaşului care îi dispreţuise, numindu-i „iudei neputincioşi“ (v. 2). Mai privesc şi la greutatea poverilor, la mormanele de dărâmături ... Totuşi este unul care, împreună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Domnului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă ...“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea trebuie să fie primul nostru răspuns la eforturile Vrăjmaşului. Ea nu se desparte de veghere. Iată de ce Neemia ia numeroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.