Mica 5

Evreii odinioară L-au disprețuit, L-au insultat, L-au respins și L-au crucificat pe Domnul gloriei, pe Mesia al lor și aceasta este ceea ce aduce profeția minunată care urmează: „Şi tu, Betleeme, Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine Îmi va ieşi cel care va fi Stăpânitor în Israel“. Acesta este judecătorul lui Israel, despre care a spus mai înainte. Versetul al doilea este o paranteză cuprinzând o explicație cine este judecătorul lui Israel. El pare să fie introdus aici într-un mod remarcabil de brusc și nu există dubii că lucrurile pe care le-am explicat prezintă obiectul, corespunde modului de adresare al profetului și constituie cheia pasajului. De ce oare permite Domnul acest ultim asediu al Ierusalimului? El spune că este din cauza purtării lor față de conducătorul și judecătorul lor. Cine a fost judecătorul? El s-a născut în Betleem, dar își are originile în vechime, în eternitate. El este o persoană divină. În har, El a devenit un prunc în Betleem, dar El este Yahve, Dumnezeul cel adevărat al lui Israel. Urmează apoi încheierea frazei începute în primul verset. „De aceea îi va lăsa până la timpul când cea care este în dureri va naşte, iar rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel“.

Sionul este în travaliu. Acesta este cel mai important aspect pe care trebuie să-l înțelegem. Când Hristos, judecătorul lui Israel, a venit prima dată, ei nu L-au vrut ci L-au refuzat în modul cel mai umilitor. Moartea Lui pe cruce a făcut ca Dumnezeu să-L învieze dintre morți, după care El a mers în cer la timpul potrivit. Hristos este înălțat la dreapta lui Dumnezeu și, fiind acolo, a început o lucrare nouă: aceea de a chema un popor ceresc pentru a fi părtaș cu El în cer. Aceasta este ceea ce se întâmplă acum. Dacă Îl avem pe Hristos, atunci Îl avem pe El pentru gloria cerească, adică un creștin are parte de aceasta dacă are câtuși de puțin parte de viața lui Hristos. Dar El intenționează să aibă în final și un popor pământesc, fapt pentru care, în timpul acestui asediu final al Ierusalimului, judecătorul lui Israel va apărea din nou. El i-a abandonat pentru un timp din cauza necredinței lor și din cauză că L-au respins, dar El nu abandonează pentru totdeauna. „Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău“ (Romani 11.29). După cum El a ales din vechime acel popor, Își va reînnoi relațiile cu ei în final, dar, până atunci, ei sunt nevoiți să sufere consecințele nebuniei lor de a-L fi respins pe Mesia. Când El va veni din nou, ei vor fi în cele mai amare dureri. În asemenea împrejurări travaliul va duce la naștere.

Sfârșitul chinurilor va veni prin harul Său, iar dimineața fără nori va urma nopții celei lungi. Cât de profundă va fi bucuria atunci când Acela pe care ei L-au respins în vechime le va fi redat și va fi Judecătorul lui Israel! Când în loc să-i scoată pe evrei din poziția lor de israeliți spre a-i introduce în biserica lui Dumnezeu, cum a început să facă la cincizecime și continuă de atunci până în prezent, rămășița fraților Săi se va întoarce la copiii lui Israel. Ei vor reveni la speranțele lor evreiești. Aceasta este semnificația celui de-al treilea verset. Rămășița fraților Săi, în loc să fie scoasă din vechile lor relații spre a deveni creștini, așa cum este acum, își va relua poziția de copiii ai lui Israel. Potrivit profeției, nimic nu este mai important pentru binecuvântarea pământească. Cine nu vede diferența dintre chemarea cerească de acum și chemarea pământească din viitor nu poate înțelege acest verset, nici nu-l poate explica în mod corect. Acesta este motivul pentru care părinții bisericii au avut mari dificultăți și s-au rătăcit atât de mult: nici unul dintre ei nu a crezut în restaurarea lui Israel. Deși unii dintre ei au avut o oarece măsură de lumină, toți au alunecat în îngâmfarea fără nici o bază că națiunile au luat definitiv locul evreilor și că biserica și Israel vor fi sub domnia glorioasă a lui Hristos pe pământ, amestecați cumva într-un mod ciudat. Aceasta constituie cel mai incoerent amestec de lucruri pământești și cerești pe care și l-ar putea imagina cineva.

Adevărul revelat arată că poporul ceresc va fi în cer, iar cel pământesc pe pământ. Ca întotdeauna, totul este într-o ordine perfectă în planurile lui Dumnezeu și, după ce Își va fi încheiat lucrarea cerească, El va reveni ca Judecătorul lui Israel. Acum El este Capul bisericii. Pe pământ El va fi Mesia al evreilor, care va îi va restaura în poziția lor pe pământ în loc ca ei să fie absorbiți în biserică, așa cum sunt acum când unii dintre ei devin credincioși. Apoi ni se spune că „el va sta şi va paşte turma sa în puterea lui Yahve, în măreţia Numelui lui Yahve Dumnezeu Său; şi ei vor rămâne“. Astfel, evreii, în loc să fie scoși afară din țară, vor fi așezați din nou în ea „pentru că acum el va fi mare chiar până la marginile pământului“. Toată puterea lor depinde de măreția Lui. „Şi Acesta va fi pacea“. Cel care este pacea noastră în cer va fi pacea lor pe pământ. „Acesta va fi pacea când va veni asirianul în ţara noastră“. Cât de clar este că asirianul trebuie să apară din nou la sfârșitul veacului acesta și chiar la începutul veacului viitor! Confirmă ceea ce am văzut în Isaia. Yahve Își va reînnoi relația cu Israel atunci când asirianul va veni pentru a-și întâmpina soarta, când va veni în calitate de cap al unei mari coaliții ne națiuni care va fi înfrântă chiar înainte de începutul mileniului.

Descrierea continuă. „Şi rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca roua de la Yahve, ca ploile mărunte pe iarbă, care nu întârzie din cauza omului, nici nu aşteaptă pe fiii oamenilor“. Ei vor aduce pe pământ mângâierea deplină, dar nu numai atât, ci vor fi ca un leu. Acum însă, biserica poate fi și se cuvine să fie ca roua, dar nu cred, ba chiar sunt sigur că nu vor fi niciodată ca un leu. Sigur că îi va fi greu și celui mai vivace dintre predicatorii populari să extragă o semnificație spirituală admisibilă care să se potrivească adevărului despre biserică dacă este să ia cuvântul lui Dumnezeu așa cum L-a dat El. Totul este clar: din nou este vorba despre Israel și ei vor primi funcții judecătorești pe pământ. „Şi rămăşiţa lui Iacov va fi între naţiuni, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un leu tânăr între turmele de oi: care, dacă trece, calcă în picioare şi sfâşie şi nu este nimeni care să salveze. Mâna ta se va înălţa peste potrivnicii tăi şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi. Şi va fi aşa: În ziua aceea, zice Domnul, voi nimici caii tăi din mijlocul tău şi-ţi voi distruge carele. Şi voi nimici cetăţile ţării tale şi-ţi voi surpa locurile întărite“. Chipurile cioplite vor fi distruse și se vor răzbuna pe păgâni cum nu s-a mai auzit.