Versetul zilei

Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

Evrei 13:16 (VDC)

Mica 4 - William Kelly

de William Kelly - 02 Decembrie 2016

Mica 4

Și ce urmează apoi? Vești glorioase: Dumnezeu ia toate în mâinile Lui. După cum se zice în general: „Când omul ajunge să nu mai poată, atunci este ocazia lui Dumnezeu“ și așa se va vedea în ziua din urmă. Ce binecuvântare să fi crezut înainte de acea zi. Pentru om, expresia „ziua din urmă“ sună a moarte și judecată: pentru el nu există o muzică funebră mai înspăimântătoare. La alții el poate găsi cu ce să-și alimenteze mândria, dar, pentru el, aceasta este ca un dangăt de clopot ce aduce o groază de eternitate de nedescris. Ziua de azi este aceea în care omul își găsește de lucru și bucuria, pe când ziua din urmă prezintă imaginea, sigur că destul de confuză și asociată cu ideile populare greșite, dar totuși, în principiu, corectă, a judecății divine amenințătoare, de care omul este îngrozit, și aceasta din motive bine întemeiate. Pentru credincios însă, ziua din urmă prezintă perspectiva bucuriei perfecte și fără sfârșit, a binecuvântării, luminii și gloriei. Aceea este ziua când dreptatea și adevărul vor fi biruitoare, când omul va fi cu adevărat înălțat deoarece Dumnezeu va fi înălțat. Altfel, cum poate fi o ordine adevărată și cum poate omul să fie înălțat dacă Dumnezeu nu are supremația care I se cuvine? Nu este oare cea mai elementară dreptate ca Dumnezeu să aibă aceasta? Aceasta va fi în ziua din urmă și, de aceea, când Dumnezeu va avea pe pământ locul care I se cuvine, cum îl are în cer, omul va avea asigurată adevărata poziție de demnitate, deoarece Dumnezeu Își găsește plăcerea în a binecuvânta făptura Lui. Aceasta este ceea ce plănuiește întotdeauna dragostea și, dacă poate, pune în practică. Ea își găsește plăcerea în obiectul iubirii sale. Și așa sunt sentimentele lui Dumnezeu față de făpturile Sale. Prin urmare, când Dumnezeu va fi glorificat, omul va fi binecuvântat deplin.

De aceea noi așteptăm cu speranță aceste zile din urmă, nu iubind imaginația neîntemeiată a ambiției pline de îngâmfare a omului, cu privire la un salt al omenirii, ci ziua în care Dumnezeu, după ce va fi înfrânt corupția și nelegiuirea, va stabili calea Sa prin domnia pașnică a Omului care a fost disprețuit odinioară, dar acum este înălțat pentru totdeauna, a Domnului Isus, Yahve, Mesia al lui Israel și Fiul omului.

Aceasta este ceea ce prezintă profetul: „Şi va fi aşa: la sfârşitul zilelor, muntele casei lui Yahve va fi întemeiat pe vârful munţilor şi se va înălţa peste dealuri şi popoarele vor curge spre el“. În loc să curgă la vale, așa cum este, în mod natural, curgerea râurilor, popoarele vor curge în sus către sanctuarul lui Yahve, care va fi atunci cu adevărat o casă de rugăciune pentru toți. Schimbarea va fi peste tot supranaturală. Cerul și pământul va mărturisi cu bucurie gloria și puterea lui Yahve, dar toate manifestate în omul Hristos Isus și în aceia care sunt ai Săi, atât în cei din cer cât și în cei de pe pământ. Nu va mai fi loc pentru idolatrizarea naturii, după cum nu va fi loc pentru nici un alt idol. Acea zi Îl va proclama pe Domnul înlăturând complet toate lucrurile cu care se mândrește omul și dovedind că, deși omul a făcut tot ce putea, a venit timpul ca Dumnezeu să-Și arate superioritatea Lui incontestabilă.

Sunt deci convins că, indiferent ce progres ar aduce veacul acesta, în ziua lui Yahve nu va mai rămâne nici o urmă din realizările cu care se laudă omul. Să luăm, de exemplu telegraful electric și căile ferate. Nu văd nici un temei ca Domnul să admită folosirea lor în timpul împărăției milenare. Nu credeți că puterea divină va depăși orice invenție, indiferent cât de extraordinară ar fi aceea în ochii omului? Dacă mulți vor întreba cum vor avea loc acestea, un credincios nu trebuie să se străduiască să găsească un alt răspuns decât acela pe care îl oferă revelațiile cu privire la faptul în sine. Lui îi este îndeajuns că știe că, în ziua în care Se va înălța, Dumnezeu îl va desființa pe omul care se înalță pe sine. Nu va mai rămâne nici urmă din el: Dumnezeu va face tabula rasa toate lucrările omului pe pământ din ultimii șase mii de ani, sau măcar de după potop, și va arăta că Dumnezeu face mult mai bine în toate domeniile în care omul se mândrea mai tare. Pentru că tot ce este în lume: pofta cărnii, pofta ochilor și lăudăroșia vieții trebuie să dispară. Până și măreția naturii așa cum este acum trebuie să dispară, cu atât mai mult construcțiile impunătoare ale omului, care sunt mărunte în comparație cu aceasta, deoarece cum s-ar putea compara turnurile înalte și zidurile cu dealurile falnice și munții sublimi? Nave mari și puternice vor fi nimicite și tablouri plăcute vor dispărea. Numai Yahve va fi înălțat în ziua aceea. Isaia 2 și 3 spun multe despre aceasta, dar nicidecum nu spun totul despre marile schimbări pe care „ziua aceea“ le va aduce în toate lucrurile, atât în cele mici cât și în cele mari. De fapt, Domnul Însușii va face totul pe pământ într-un mod pe măsura gloriei Sale. După mintea mea, nu există nici un motiv întemeiat pentru a admite excepții. Înălțarea lui Yahve și excluderea primului Adam se va aplica în toate – în orice a încercat omul să se înalțe și să dobândească glorie și să-și găsească plăcerea -, da, în absolut toate.

Va fi o cutremurare a cerurilor și a pământului, cu evenimente asociate extraordinare și cu consecințele imense ale unui act atât de solemn și unic. Ziua lui Yahve îmbină, în mod remarcabil, două aspecte: acela că Dumnezeu va afecta toată creația, cerurile și pământul, și că, în același timp, El se va coborî spre a se ocupa de cele mai mărunte fapte ale oamenilor. Suntem dispuși să asociem judecata lui Dumnezeu cu evenimente care se desfășoară pe scară largă, dacă oamenii gândesc la judecata celor vii, dar, spre a contracara o impresie care este contravine atât de mult scripturii, atrag atenția asupra faptului că nimic nu va scăpa de privirile Lui și de mâna Lui.

Dar vor fi schimbări morale importante și extrem de interesante, din vreme ce aici citim că „multe naţiuni vor merge şi vor zice: «Veniţi, şi să ne suim la muntele lui Yahve şi la casa Dumnezeului lui Iacov! Şi El ne va învăţa despre căile Lui şi vom umbla pe cărările Lui; pentru că din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul lui Yahve». Şi El va judeca între multe popoare şi va mustra naţiuni puternice, până departe. Şi îşi vor făuri din săbii fiare de plug şi din suliţe cosoare“. Așa va fi atunci, potrivit Bibliei, domnia păcii și nu va putea fi așa înainte de aceea. Până atunci orice încercări de a pacifica societatea sunt, în cel mai bun caz, doar iluzii plăcute, iar în cel mai rău caz, încrederea necredinței în om, dar, oricum ar fi, este numai ignorare a cuvântului lui Dumnezeu. Se poate ca asemenea strădanii să aibă efecte în cadrul unor categorii sociale restrânse și izolate, cu toate că ne putem îndoi că regii și oamenii de stat s-au hotărât să ducă o politică în acest sens care să fie și simpatizată în cercurile lor și că au mijloacele adecvate, deoarece asemenea teorii sau sentimente nu vor face decât să încurce mai mult. Războaiele își au, cu siguranță, rădăcinile în patimile omului, iar pentru a scăpa de roadele rele trebuie întâi să faci pomul bun. Dar ziua lui Yahve va trata omul după dreptate și cu putere, iar rezultatul va fi pacea potrivit cu gândul Lui și spre gloria Lui.

Atunci nu numai că va fi un belșug vizibil, ci un gând care aduce mângâiere este acela că în acea zi fiecare făptură a lui Dumnezeu va crește, nu având creșterea slabă de acum, cu suișuri și coborâșuri, ci vor fi recolte îmbelșugate, roade bogate, flori plăcut înmiresmate și de felurite forme și culori, care chiar acum sunt un semn despre ce face mâna lui Dumnezeu, deși, prin moartea lor, mărturisesc și căderea și blestemul. Azi oricine întâlnește peste tot dezamăgire și durere, iar scriptura este clară atât în ceea ce privește cauza cât și efectele. Este la fel de limpede că pentru ziua aceea, când „vor şedea fiecare sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nu va fi cine să-i înspăimânte; pentru că gura Domnului oştirilor a vorbit“, va veni un eliberator.

Ceea ce are o și mai mare importanță morală este că va înceta idolatria „pentru că toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, dar noi vom umbla în Numele lui Yahve Dumnezeul nostru pentru totdeauna şi întotdeauna. «În ziua aceea», zice Yahve, «voi aduna pe ceab şchioapă şi voi strânge pe cea alungată şi pe cea pe care am întristat-o»“. Aici este vorba despre poporul evreu. „Şi o voi face pe cea şchioapă o rămăşiţă, iar pe cea care a fost alungată departe, o naţiune tare. Şi Yahve va împărăţi peste ei pe muntele Sion de acum şi pentru totdeauna“. Așa va fi restaurarea finală a lui Israel prin har divin și putere. „Şi tu, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, da, cea dintâi stăpânire va veni împărăţia, la fiica Ierusalimului“. Nu va fi primul numai în sensul că va fi cel mai înalt de pe pământ, ci, s-ar părea, va fi primul mai ales ca o reînnoire a ceea ce a fost cunoscut în zilele lui David și Solomon, când a fost prima lor împărăție, spre care fiecare evreu privește în urmă cu mult dor. Ei se vor întoarce din nou și vor fi sub Unul mai mare decât David și decât Solomon.

Până atunci au de gustat amărăciunea deoarece Yahve are de aplicat măsuri disciplinare poporului său. El nu îi va lua spre a-i așeza din nou fără exerciții morale și fără ca sufletul lor să treacă printr-un proces spiritual profund. Acest proces ne este descris acum. Multe națiuni vor fi, de asemenea, adunate. Nu numai că în sufletul oricărui israelit care va fi mântuit atunci se va ridica problema păcatului, ci va fi și mare necaz din cauza că mâna lui Dumnezeu va răsplăti păcatele când națiunile se vor strânge pentru a distruge Sionul. Dar Domnul spune: „Dar ei nu cunosc gândurile lui Yahve, nici nu înţeleg sfatul Lui; pentru că El i-a adunat ca pe nişte snopi în arie. Ridică-te şi treieră, fiică a Sionului! Pentru că voi face cornul tău fier şi voi face copitele tale aramă; şi vei sfărâma multe popoare; şi voi închina câştigul lor Domnlui Yahve şi averea lor Domnului întregului pământ“. Apoi „strânge-te în cete, fiică a cetelor! El a pus asediu împotriva noastră“ – este împotriva evreilor: este vorba despre asirianul care va veni, despre ultimul împărat din nord. „El a pus asediu împotriva noastră“. În viitor va avea loc un asediu al Ierusalimului, când evreii vor fi întorși în țara lor, dar în necredință, iar Dumnezeu va începe să lucreze în inimile unora dintre ei. „El a pus asediu împotriva noastră ; ei vor lovi pe judecătorul lui Israel cu o nuia peste obraz“.