Lumina care merge crescând

Da, este o cale luminoasă şi se numeşte: Domnul Isus Hristos. El a zis: “Eu sunt lumina lumii. Cime Mă urmează pe Mine nu va umbla în intuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8.12). Într-un astfel de suflet se face lumină, şi în mintea lui şi în inima lui, şi în cugetul lui. Începe să cunoască tot mai bine pe Domnul Hristos, Persoana Lui şi lucrările Lui. Un astfel de om se bucură acum că a ajuns la Domnul Isus, care este lumina lui. El este acum un copil al zilei, un fiu al luminii, un om care iubeşte lumina şi trăieşte în lumină, nu fuge de lumină. Un astfel de om a trecut din moarte la viaţă şi din întuneric la lumină.

Lumina celui credincios merge crescând, dacă foloseşte mijloacele pe care ni le-a pus la îndemână Dumnezeu. Ne-a pus la îndemână Cuvântul Său, cu care în fiecare zi ne putem hrăni. Ne-a pus la îndemână rugăciunea, care este respiraţia sufletului nostru; şi mereu putem fi în stare de rugăciune, oricând putem să înălţăm un suspin de bucurie sau de tristeţe. Avem şi legătura frăţească, strângerea laolaltă cu cei credincioşi în jurul Domnului Isus ca să-I aducem laude şi mulţumiri sau să ne zidim sufleteşte.

Dacă lumina din noi nu merge crescând tot mai mult, atunci descreşte, se micşorează. Cine mai păstrează un păcat cunoscut ca păcat, acela dă înapoi. Dumnezeu l-a scăpat de destrăbălare, de beţie, dar păstrează nesinceritate şi şiretenie, glumă şi uşuratate.

Neglijarea Cuvântului lui Dumnezeu face iarăşi ca lumina să nu poată merge crescând. De asemenea, slăbirea în rugăciune. Vine apoi lipsa de grijă de legatura frăţească. Amestecul cu lumea este şi el periculos, fiindcă te întinează. Normal este să fii strabatut în totul de lumină, “întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare” (Luca 11.36). Niciun colţ întunecos în inima şi în viaţa noastră; niciun colţ în care să se ascunda vreun păcat, cât de mic. Trebuie să fim în toate copii ai luminii, iubind lumina şi trăind în lumină.

Este o bucurie când apare lumina. Aţi trecut desigur cu trenul prin vreun tunel. Când a intrat trenul în el, deodată s-a făcut întuneric. Când aţi ajuns la lumină, unii au zis: Ce frumos!

Este minunată lucrarea Domnului Isus Hristos; este chiar o minune. Cum s-a aprins ea în suflet, cum rămâne, cum creşte ea în suflet, este o minune pe care nimeni n-o poate lămuri în chip desăvârşit.