Versetul zilei

povestiți printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

1 Cronici 16:24 (VDC)

Darul văduvei

de S. Prod'hom - 17 Martie 2016

Darul văduvei

Privind spre cei care aruncau darurile în visteria templului (Luca 21.1-4), Domnul Isus a văzut în mijlocul oamenilor bogaţi o văduvă săracă; aceasta a aruncat şi ea în visterie doi bănuţi, cea mai mică subdiviziune de monedă ce exista în vremea aceea. În comparaţie cu darurile făcute de oamenii bogaţi, era puţin, dar Domnul judecă darurile noastre nu după valoarea lor materială, ci după cea morală. El a zis: „În adevăr, vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi; pentru că toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la darurile lui Dumnezeu, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea ca să trăiască“ (Luca 21.3-4).

Dumnezeu apreciază darurile noastre nu după ceea ce dăm, ci după ceea ce păstrăm pentru noi. Acest adevăr a fost scos în evidenţă de Domnul în cazul acestei văduve: ea nu a păstrat nimic pentru ea. Pentru a dărui în acest mod trebuie să-ţi pui toată încrederea în Dumnezeu, să-L cunoşti ca izvorul nesecat, din care poţi să scoţi în fiecare zi. Făcând experienţa bunătăţii Sale, inima simte nevoia de a-şi exprima recunoştinţa dându-i înapoi ceea ce a primit de la El. Toţi putem să facem acest lucru, în orice măsură ar fi, în diferite împrejurări în care suntem aşezaţi. Fie că este vorba de bogăţiile pe care David le dădea Domnului pentru Casa Sa, fie de bănuţii văduvei, să spunem ca împăratul: „Pentru că totul este de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducem“ (1 Cronici 29.14). Principiile, care l-au făcut pe David să acţioneze, au fost aceleaşi ca ale văduvei: ceea ce vine de la Dumnezeu Îi este restituit şi El apreciază ceea ce se face pentru Numele Său. Pentru o astfel de lucrare, inima trebuie să se alipească de Dăruitor şi nu de dar. Ca şi David, trebuie să ne considerăm nişte străini şi călători înaintea lui Dumnezeu, să avem în vedere onoarea Sa, să înţelegem ca văduva că valoarea a ceea ce dăm este apreciată de Dumnezeu, care cunoaşte inimile şi care nu evaluează darurile la scara materială a oamenilor, fie că este vorba de doi bănuţi, fie de o sumă considerabilă. Este încurajator să ştim că Dumnezeu pune un mare preţ pe ceea ce facem pentru El, oricât de puţin ar fi. În modul acesta putem face mult spre onoarea Domnului.

Să ne aducem aminte că Dumnezeu priveşte la stara inimilor noastre, la motivele care ne fac să acţionăm, pentru a aprecia toată activitatea ce o desfăşurăm. Să nu uităm că suntem în faţa Aceluia care a spus: „Domnul nu Se uită cum se uită omul, pentru că omul se uită la înfăţişare, dar Domnul Se uită la inimă“ (1 Samuel 16.7).