Epistola lui Iuda - Introducere

Asemănare cu a doua epistolă a lui Petru

Epistola lui Iuda prezintă o mare asemănare cu 2 Petru 2.1-3.14, iar aceasta se vede foarte uşor de către orice cititor. Amândouă se referă la cei răi care s-au furişat printre sfinţi şi amândouă dau pe faţă adevăratul lor caracter; amândouă citează exemple din Vechiul Testament, cu ilustrări şi înştiinţări, şi amândouă îi menţionează, printre exemplele date, pe îngerii care au căzut, precum şi cazul cu Sodoma şi Gomora; amândouă ne amintesc că nici îngerii sfinţi nu şi-ar asuma autoritatea, aşa cum au făcut aceşti oameni; amândouă citează cazul lui Balaam; amândouă folosesc o succesiune de comparaţii ca figuri de stil foarte viguroase şi grăitoare, ca să ne arate răul şi păcatul teribil și, de asemenea, amândouă vorbesc despre rău, folosindu-l pentru a-i îndemna pe sfinţi cu privire la ceea ce este bine.

În epistola lui Iuda, cei răi caracterizaţi de apostazie

Totuşi, dincolo de toate aceste asemănări, este o deosebire importantă pe care trebuie să ne străduim s-o discernem. În epistola lui Petru, oamenii despre care se vorbeşte sunt învăţători falşi care merg spre distrugere şi care influenţează în rău şi trag după ei spre distrugere suflete nehotărâte care, deşi fac mărturisire că sunt creştini, au lăsat în urma lor o cale deschisă pentru corupţia lumii păgâne. În Iuda, despre cei răi nu se spune că ar fi în acelaşi fel, însă poziţia de împotrivire pe care o iau este chiar mai mult exprimată. Ei sunt caracterizaţi de o adevărată apostazie, şi în legătură cu îngerii care aşteaptă judecata, se spune nu numai că îi aşteaptă judecata sau numai că au păcătuit, dar şi că nu şi-au păstrat starea iniţială (v.8) sau, cu alte cuvinte, au ajuns apostaţi. Iuda deci se pare că priveşte starea de lucruri ca fiind la un nivel mai rău decât o priveşte Petru.

„Timpul din urmă“ (v.18), amintit şi de Pavel, Petru şi Ioan

De asemenea apostolul Pavel ne înştiinţează cu privire la caracterul „zilelor din urmă“ în 2 Timotei 3.1-4.5 şi dă instrucţiuni slujitorului lui Dumnezeu în vederea celor prezente. Cuvintele folosite se deosebesc foarte puţin între ele. La fel şi Petru vorbeşte despre „zilele din urmă“. De asemenea Ioan în cea dintâi epistolă a lui vorbeşte despre „ceasul din urmă“ (1 Ioan 2.18) cu un sens oarecum mai diferit pentru că el era în ultimul ceas când scria. Nici un „ceas“ nou nu avea să intervină între timpul scrierii lui şi venirea Domnului. Se va arăta Anticristul, dar mulţi anticrişti apăruseră ca premergători ai celui mare care va veni. Fiecare din ceilalţi scriitori inspiraţi, Pavel, Petru şi Ioan, priveşte la venirea Domnului Isus ca la înlăturarea finală a răului.