oi sta de strajă şi mă voi aşeza în turn şi voi căuta să văd ce-mi va zice şi ce să răspund la plângerea mea. Şi Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie viziunea şi graveaz-o pe tăbliţe, ca să poată alerga cel care o citeşte. Pentru că viziunea este încă pentru un timp hotărât, dar se grăbeşte spre sfârşit şi nu va minţi. Chiar dacă va întârzia, aşteapt-o, pentru că va veni negreşit, nu va fi amânată“. Habacuc 2.1-3

Cât de bine este că putem aştepta cu încredere şi cu speranţă un răspuns de la Domnul pentru toate întrebările şi greutăţile noastre! Răspunsul primit de Habacuc conţine principii instructive şi pentru noi astăzi.

Habacuc trebuia să scrie viziunea şi să o graveze pe tăbliţe. Cuvântul lui Dumnezeu este exact şi trebuie deopotrivă să fie şi folosit şi păzit. Dumnezeu nu ne-a dat o tradiţie, care să fie transmisă din gură în gură, nu ne-a dat nici un Cuvânt al Său scris cu creionul, ca să poată fi modificat sau şters cu uşurinţă. El ne-a dat Cuvântul Său înscris adânc, avertizându-ne să nu adăugăm sau să scoatem ceva din el. Diferite pasaje vorbesc despre scrierea Cuvântului cu cerneală şi ştim că cele zece porunci au fost gravate pe table de piatră.

Cel care citea tăbliţele trebuia să alerge în urma citirii lor. Psalmistul vorbeşte în mod asemănător: „Voi alerga pe calea poruncilor Tale, când îmi vei scoate inima la larg“ (Psalmul 119.32). Dumnezeu vrea să ne determine să acţionăm prin Cuvântul Său scump.

Viziunea era pentru un timp hotărât. Profeţia arată din nou şi din nou către acea zi viitoare când planurile lui Dumnezeu vor fi împlinite şi când toate lucrurile vor fi adunate sub Hristos. Dumnezeu aşteaptă acea zi. Iubim şi noi arătarea lui Hristos?

Autorul Epistolei către Evrei aplică sfârşitul versetului 3 la Domnul Isus Însuşi, spunând: „Pentru că, încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia“ (Evrei 10.37). Vino, Doamne Isuse!