Versetul zilei

În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este demn de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva demn de laudă, la acestea gândiți-vă!

Filipeni 4:8 (NTR)

Habacuc 1:1-4 (E. P. Vedder Jr.)

de E. P. Vedder Jr. - 22 Martie 2016

Povara pe care a văzut-o profetul Habacuc. Doamne, până când voi striga şi Tu nu vei auzi? Strig către Tine: „Violenţă!“, şi Tu nu salvezi. De ce mă faci să văd nelegiuire şi Te uiţi la nedreptate? Pentru că jaful şi violenţa sunt înaintea mea şi este ceartă şi izbucneşte neînţelegere. De aceea legea este fără putere şi dreptatea nu se arată niciodată, pentru că cel rău împresoară pe cel drept; de aceea judecata iese strâmbă. Habacuc 1.1-4

Strigătul îndurerat al profetului de la începutul acestei cărţi conduce la un dialog cu Domnul şi, în cele din urmă, la un minunat cântec despre încrederea în El. Adesea nici noi nu înţelegem căile lui Dumnezeu şi uneori le punem la îndoială în mod deschis. Dumnezeu nu îi datorează niciunuia dintre noi răspuns la întrebări, dar Lui Îi face plăcere să ne facă cunoscut nu doar faptele Sale, ci şi căile Sale, aşa cum i-a făcut lui Moise (Psalmul 103.7). Avem dovezi ale felului în care El explică cu răbdare, iar şi iar, celor ai Săi. El îl călăuzeşte pe cel blând în judecată şi arată calea Sa celui blând. Taina Domnului este pentru cei care se tem de El. Blândeţea inimii nu exclude ca noi să Îi prezentăm lui Dumnezeu întrebările şi greutăţile noastre. Se poate ca răspunsurile lui Dumnezeu să ridice alte întrebări, cum este şi cazul lui Habacuc. Dar, în cele din urmă, Dumnezeu trebuie să aibă ultimul cuvânt, iar noi trebuie să ne supunem, ştiind că toate căile Sale sunt drepte. Cât de bine este atunci când putem, ca şi Habacuc, să ne plecăm în faţa căilor lui Dumnezeu cu o cântare glorioasă, plină de încredere şi de credinţă! Aici Dumnezeu îi spune lui Habacuc că va judeca violenţa şi nedreptatea lui Iuda, dându-i în mâinile caldeenilor, „naţiunea amarnică şi năvalnică“, mai violentă chiar decât poporul Său. Nu a fost uşor pentru profet să înţeleagă, dar Dumnezeu i-a arătat că, atunci când caldeenii aveau să socotească puterea ca pe un dumnezeu, El îi va judeca şi pe ei.