Filipeni 3:18-19

Vrăjmaşii crucii lui Hristos strecuraţi prin adunări (3.18,19)

Trebuie să nu trecem cu vederea spiritul care-l caracteriza pe apostol când îi demasca. Nu era vorba de egoism sau de răzbunare, ci de un spirit de milă şi de tristeţe. El chiar plângea pe când scria demascarea lor. Mai mult, grija lui pentru filipeni era atât de mare încât deseori îi înştiinţase mai dinainte cu privire la oamenii aceştia.

Prezentarea pe care le-o face are patru părţi:

1.Ei erau duşmani ai crucii lui Hristos. Poate nu ai morţii Lui, ci ai crucii Lui – acea cruce care înaintea lui Dumnezeu a pus sentinţa morţii asupra omului a înţelepciunii şi a gloriei lui.

2.Sfârşitul lor era pierirea. Chiar şi numai acest fapt l-ar fi făcut pe Pavel să plângă pentru ei.

3.Dumnezeul lor era pântecele; adică poftele şi dorinţele lor îi stăpâneau, dorinţe deseori grosolane, deşi poate nu întotdeauna în acelaşi fel. Totuşi întotdeauna, într-o formă sau alta, eul era dumnezeul lor.

4.Ei se glorificau în ceea ce era ruşinea lor. Nu aveau nicidecum sensibilitate spirituală. În minţile lor toate erau inversate. Pentru ei lumina era întuneric şi întunericul lumină; gloria era ruşine şi ruşinea era glorie.

5.Gândurile lor erau îndreptate spre lucrurile pământeşti. Pământul era sfera gândurilor şi religiei lor. Ei continuau tradiţia celor despre care psalmistul (17.11) spunea: „îşi îndreaptă ochii, plecându-se spre pământ”.

Aceiaşi tradiţie şi în zilele noastre

Tradiţia aceasta se continuă cu tărie. Generaţia celor ce se gândesc la pământ înfloreşte mereu. S-a înmulţit în adevăr în mod uimitor în sânul creştinătăţii. Necredincioşii care umplu atâtea locuri în clerul religios, care se numesc a fi creştini şi controlează destinul multor denominaţii, are pretenţia care nu se contestă la succesiunea ne-apostolică. Crucea lui Hristos care aduce ruşine asupra mândriei şi abilităţilor omului le este necunoscută. Omul - adică eul – este dumnezeul lor. Ei se glorifică în lucruri, cum sunt cel al descendenţei lor din creaţia brută, care dacă ar fi adevărată ar fi doar spre ruşinea lor. Pământul le umple viziunea. Îi ridiculizează pe credincioşii de tipul vechi al Noului Testament, ca fiind „din altă lume”. Ei sunt cu totul pentru lumea aceasta.