(versetele 7-8) Mai mult, apostolul se simţea îndreptăţit în această încredere, întrucît era clar că ei îl aveau în inima lor („Mă aveţi în inima voastră" este o variantă bună). Aceasta era dovedită de faptul că lor nu le era ruşine să fie părtaşi cu apostolul, atît în lanţurile sale, cît şi în apărarea lui pentru Evanghelie. Avînd părtăşie cu el în încercările sale, aveau de asemenea să se bucure de harul special care s-a îngrijit de el. Această dragoste era reciprocă; căci dacă ei îl aveau pe apostol în inimile lor, dinspre partea lui, el tînjea după ei toţi în Isus Hristos. Nu era numai o simplă dragoste umană ce răspunde bunătăţii, ci o dragoste divină, dragostea care doreşte apropierea celui iubit, dragostea lui Isus Hristos.