(versetele 9-11) Rugîndu-se pentru ei, apostolul doreşte ca această dragoste care se manifestase într-un fel atît de binecuvîntat faţă de el, să poată creşte tot mai mult, arătîndu-se în cunoaştere şi în orice pricepere; căci, reamintim că, în lucrurile divine, inteligenţa spirituală izvorăşte din dragoste. Inima legată de Hristos este aceea care va afla gîndul lui Hristos — nu o simplă cunoaştere a literei Scripturii, ci inteligenţa în semnificaţia ei spirituală. Cu această inteligenţă dată de Dumnezeu, vom fi capabili să deosebim lucrurile cele mai alese. Comparativ, este uşor să condamni lucruri care sînt greşite. Acest fapt este într-o mare măsură posibil pentru omul natural; dar a deosebi lucruri care sînt moral alese, solicită discernămînt spiritual. Cu cît sîntem mai mult legaţi în dragoste de Hristos, cu atît mai superioară va fi inteligenţa spirituală care ne va permite să facem lucrul bun, în modul corect, la momentul potrivit, în orice împrejurare. Deosebind lucrurile alese şi acţionînd dintr-o motivaţie aflată sub semnul purităţii, nu vom oferi pricină de poticnire „nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu" (1 Corinteni 10.32). Vom fi astfel păstraţi fără să ne poticnim, pînă în ziua lui Hristos.

Pe deasupra, ca şi sfinţii din Filipi, nu numai că vom fi feriţi de cădere, prin care dăm prilej de poticnire, dar vom şi aduce roade prin Isus Hristos, spre lauda lui Dumnezeu. Ştim că numai atîta timp cît vom rămîne în Hristos, vom purta roade care se manifestă prin calităţile frumoase văzute în Hristos ca Om; şi dacă aducem roade, lucrul acesta va fi pentru slava Tatălui şi o mărturie pentru oameni că sîntem ucenici ai lui Isus Hristos (Ioan 14.48).