Eşti "evreu” sau "egiptean”?
"Prin credinţă, Moise, […] a fost ascuns trei luni de părinţii lui. […] Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui Faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibe plăcerea trecătoare a păcatului. […] Prin credinţă au trecut prin Marea Rosie ca pe pământ uscat, de care egiptenii, încercând s-o treacă, au fost înghiţiţi.” Evrei 11:23-24; 29.
În prima parte vedem pe părinţii lui Moise, şi lucrul remarcabil la ei este ca au avut credinţă. Prin credinţă l-au ascuns pe Moise, o credinţă în lucrurile pe care nu le vedeau. Priveau la mânia împăratului dar credinţa îi făcea să vadă în viitor pe fiul lor izbăvit. Ei nu s-au temut de porunca împăratului, ştiind că au un Dumnezeu atotputernic şi iubitor, pe singurul Dumnezeu în care se încredeau.
Dar, iată că-l vedem pe Moise crescut, ajuns mare şi având şi el credinţă. Am putea spune: "credinţa se moşteneşte”, pentru că doar părinţii lui au fost credincioşi. Dar…nu. Credinţa nu se moşteneşte. Îl vedem pe Moise refuzand gloria pământească, cea mai mare pozitie din lume în acea vreme, şi acceptând să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, toate acestea prin credinţă, credinţa nu moştenită de la părinţi. Ulterior îl vedem pe Moise ca eliberator al poporului evreu din robia egipteană.
Dar ce este cu întrebarea: "eşti evreu sau egiptean?"
Am văzut aceşti evrei, părinţii lui Moise şi pe Moise, că aveau credinţa personală în Dumnezeu.
Dar egiptenii …
Poate că faci parte dintr-o familie de credincioşi, mergi la adunare/biserică, vorbeşti cu cei din adunare, ai o bună atitudine morală, imiţi comportamentul, atitudinea, gândirea părinţilor, a celor credincioşi, doar… părinţii te-au crescut iar cu ceilalţi ai crescut în jurul tău… dar… nu ai o credinţă personală în El… poate ai multe dedesubturi pe care numai tu şi El le cunoaşteţi… dar întreb: unde va duce necredinţa ta, falsul tău comportament? Este ca un adevăr spus pe jumătate, adică o minciună întreagă. La exterior pari bun, "okay”, dar în viaţa particulară ai multe "mărunţişuri” pe care poate că încă nu le observi sau pe care le consideri ca fiind lucruri mici care nu te afectează, deşi poate ai auzit de faptul că "vulpile mici strică viile în floare” şi uite aşa, tot neglijând acestea, te crezi moral, bun, "okay”. Aceste lucruri şi falsa aparenţă, unde duc…? Nu zic unde duc, dar spun că: ferice de cei ce cred în El şi se pocăiesc şi renunţă la ei înşişi.
Încerci să urmezi pe credincioşii adevaraţi, să ai viaţa lor, astfel crezând (înşelându-te) că eşti credincios şi tu, dar garantez că dacă ai crede cu adevărat în El şi ai începe să te priveşti în oglindă (Cuvântul lui Dumnezeu - Biblia), ai vedea cât de fals eşti şi că drumul tău duce la despărţire eternă de Dumnezeu.
Poate eşti o altă persoană, copil, tânăr, vârstnic (anterior am spus de o persoană care face parte dintr-o familie de credincioşi), şi ai aceeaşi atitudine ca cel din familia de credincioşi, încercând să ai viaţa morală a celui credincios de lângă tine care îţi este prieten, amic, coleg, rudă sau altceva. Aceleaşi lucruri sunt valabile şi pentru tine.
Ca să fi "evreu” trebuie să ai credinţa personală în El şi astfel nu vei fi un "fals”, un "egiptean”.
Egiptenii au încercat să urmeze pe evrei, dar au pierit. Daca încerci să ai calea unui credincios fără a avea credinţă personală în Dumnezeu, vei sfârşi ca un egiptean, înghiţit de apa mării. Egiptenii au încercat să aibă calea evreilor, dar când ei nu au mai fost în mare, egiptenii au fost nimiciţi. Nu te înşela, credinţa nu se moşteneşte, nu este căpătată de la cel de lângă tine ci este personală.
Privind la acestea, întreabă-te: sunt "evreu” sau "egiptean”?