Efeseni 6.19-20

Rugăciune „şi pentru mine”, un ambasador al taineiTotuşi nu avem să ne ocupă cu toţi, încât să rătăcim în ceva nedefinit. De aceea apostolul adaugă: „şi pentru mine”. Oricât de mare slujitor al lui Dumnezeu este el, dorea să fie susţinut de rugăciunile altora, nu atât de mari ca el.Numai că dorea ca ei să se roage pentru el, nu ca să fie eliberat din închisoare şi să i se uşureze situaţia, ci să fie în stare să-şi îndeplinească în întregime slujba, deşi era închis. El era în lanţuri, totuşi ca un ambasador aşa cum fusese când era liber (vezi 2 Corinteni 5.20)Când era liber se gândea la sine mai mult ca la un ambasador al evangheliei, îndemnându-i pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Acum, în închisoare, se socotea ca un ambasador al tainei – acea taină pe care o dezvăluise pe scurt în prima parte a epistolei. Este „taina evangheliei”, deoarece una îşi are originea în cealaltă şi este continuarea ei potrivită. Dacă nu înţelegem evanghelia, nu putem înţelege taina. De exemplu, taina trebuie să fie ca o carte închisă pentru cei care gândesc că evanghelia intenţionează să creştineze pământul şi în felul acesta să introducă mileniul.Pace, dragoste, credinţăDorinţele de încheiere ale lui Pavel pentru fraţi, deşi simple, sunt complete. Cât de fericiţi trebuie să fie fraţii când pacea, dragostea şi credinţa, toate venind din acelaşi izvor divin, se desfăşoară în mijlocul lor. Atunci în adevăr harul se arată printre ei. Trebuie să fie curăţie de inimă şi de motive. Ultimele cuvinte din versetul 24, „în curăţie” sau literal „în neputrezire” ne fac să ne reamintim cum chiar din zilele de la început, când scria Pavel, ceva putred îşi găsise o intrare printre cei care mărturiseau că erau creştini. A iubi pe Domnul Isus Hristos în neputrezire este semnul realităţii, rodul lucrării veritabile a lui Dumnezeu.