Efeseni 3.1-5

Taina încredinţată lui Pavel din partea Domnului

După ce ne-a prezentat această desfăşurare bogată a adevărului, apostolul începe să ne îndemne să umblăm într-un fel vrednic de o chemare aşa de înaltă. Aceasta se poate vedea dacă citim împreună cele dintâi versete din capitolele 3 şi 4. În afara versetului 1, tot capitolul 3 este o paranteză în care el arată cu hotărâre că Domnul îi încredinţase lui tot adevărul acesta – pe care îl numeşte „taina” – şi în care din nou spune ce anume s-a rugat pentru credincioşii din Efes.Simţea în mod evident că îndemnul său de a umbla într-un chip vrednic ar fi cu mai mare putere dacă noi am realiza că dincolo de aceste cuvinte era pe deplin autoritatea Domnului. O „administrare”sau „economie” a harului lui Dumnezeu faţă de unii ca noi i-a fost încredinţată lui, întrucât ea i-a fost descoperită în mod special ca „taină”, şi tocmai scrisese despre ea pe scurt. În mod evident, el se referă la ceea ce scrisese în capitolul 1.19 – 2.22.