Şi împăratul i-a zis lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi, să aducă dintre fiii lui Israel şi din sămânţa împărătească şi dintre cei de neam ales, tineri care să nu aibă niciun cusur … Şi printre ei erau: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Şi căpetenia famenilor le-a pus nume; lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar; şi lui Hanania, Şadrac; şi lui Mişael, Meşac; şi lui Azaria, Abed-Nego. Daniel 1.3,4,6,7

Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cucerise regatul lui Iuda şi luase captivi pe mulţi dintre locuitorii ţării. Printre aceştia erau şi unii tineri nobili pe care împăratul voia să îi educe pentru a sluji în administraţia ţării. El a dat porunci legate de hrana şi de educaţia lor.

Cu un secol înainte, Dumnezeu îi spusese lui Ezechia că unii dintre fiii săi vor fi într-o zi fameni în palatul împăratului Babilonului (Isaia 39.7). Se pare că acesta era gândul împăratului pentru aceşti tineri aleşi. De-a lungul acestor trei ani de pregătire, hrana lor trebuia să fie de cea mai bună calitate, omeneşte vorbind. Iar în final regele însuşi avea să îi testeze.

Numele lor, care conţineau fiecare dintre ele Numele Dumnezeului celui viu, au fost schimbate cu alte nume. De fapt, unele dintre aceste nume noi vorbeau despre idolii babilonieni. Dumnezeul cel adevărat fusese dat la o parte şi înlocuit cu idolii. Totodată, trebuia să urmeze noi reguli în privinţa hranei. Mâncarea pe care o primeau era de la masa regelui. Legile lui Dumnezeu în ce priveşte închinarea la idoli şi ceea ce era curat sau necurat fuseseră date cu totul deoparte.

Lumea nu s-a schimbat. În continuare, standardele oamenilor le înlocuiesc pe cele ale lui Dumnezeu. Cărţile oamenilor sunt puse în locul Bibliei. Numele folosite de Cuvânt, cum ar fi cele de sfânt sau credincios sau creştin, sunt înlocuite cu titluri ale diferitelor denominaţii. Se încearcă ca poporul lui Dumnezeu să fie făcut fără rod, fără puterea de a creşte, educat şi antrenat pentru a sluji acestei lumi nelegiuite.