Versetul zilei

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.

1 Petru 5:10 (VDC)

Creștinul și banii - 04 Sărăcia și bogăția

de Hansruedi Graf - 17 Iunie 2017

Sărăcia și bogăția

1. Sărăcia

Avem dificultăți în a aborda subiectul sărăciei când este atât de mult belșug în țările noastre și mulți au mult mai mult decât le este cu adevărat necesar. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu face câteva declarații cu privire la acest subiect, așa că vom cita câteva referințe.

„Cine lucrează cu mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte“ (Prov. 10:4). Acest cuvânt ne încurajează să lucrăm cu sârguință și cu fidelitate pentru ca să nu ajungem săraci din vina noastră. Același gând îl întâlnim în Proverbe 6:6-11, text care, la sfârșit, spune: „Puţin somn, puţină aţipire, puţină încrucişare a mâinilor pentru odihnă, şi sărăcia ta va veni ca un hoţ şi lipsa ta ca un om înarmat“.

„Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie; hrăneşte-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc şi să zic: «Cine este Yahve?» Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu“ (Prov. 30:8-9). De aici aflăm că nu numai bogăția ci și sărăcia prezintă pericole pentru un credincios. „Săracul este urât chiar şi de aproapele său, dar bogatul are mulţi prieteni“ (Prov. 14:20). Un asemenea comportament este normal în lume, dar între credincioși nu se cuvine să fie așa (v. Iac. 2:1-7).

„Pentru că Yahve îi aude pe cei săraci şi nu-i dispreţuieşte pe cei încătuşaţi ai Săi“ (Ps. 69:33). În societate, aceia care posedă puține lucruri sau care nu au mai nimic sunt deseori dezavantajați, dar Dumnezeu îi aude și, în harul Său, le vine în ajutor.

Înțelepciunea săracului este adesea disprețuită. Un exemplu cu privire la aceasta este în Eclesiastul 9:14-16. Într-o cetate mică era un om sărac dar înțelept, care a salvat cetatea prin înțelepciunea lui. dacă ar fi fost o persoană cu avere atunci ar fi fost onorat și răsplătit cum se cuvine, dar pentru că era sărac nimeni nu și-a mai amintit de el după ce acea cetate a fost eliberată. În mod asemănător, Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu în lume ca om sărac și a fost disprețuit și nu a fost respectat. Acest „om sărac“ a lucrat cu o înțelepciune care a depășit orice gânduri din imaginația oamenilor și, prin moartea Lui, a adus o mântuire minunată. Cât de trist este faptul că majoritatea oamenilor a uitat de acest om sărac și nu vrea să știe de El! Ascultați glasul domnului: „Sunt uitat de inima lor ca un om mort“ (Ps. 31:12).

2. Bogăția

Principii

Bogăția nu este ceva rău în sine. Întotdeauna au fost oameni bogați, dar Domnul Isus a spus: „Copii, cât de greu este pentru cei care se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!“ (Marc. 10:24). Și în Matei 19:23 a explicat: „Adevărat vă spun: Cu greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor“. Această afirmație s-a arătat deseori a fi adevărată: cu cât este averea mai mare, cu atât ea constituie un obstacol în calea convertirii. La întrebarea ucenicilor: „Atunci cine poate fi mântuit?“ Domnul a răspuns: „La oameni, aceasta este imposibil, dar la Dumnezeu toate sunt posibile“ (v. Mat. 19:25-26).

„Bogăția“ este un concept relativ. Etalonul pentru aceasta este standardul de viață, care însă diferă de la o țară la alta și de la un continent la altul. Cineva spunea odată: „Este aproape imposibil ca o persoană care are bogății să nu se încreadă în ele“. Dar, mulțumită harului lui Dumnezeu, în fiecare țară unii oameni bogați ajung să fie credincioși. Prin urmare, în orice parte a lumii găsim credincioși care au o situație financiară prosperă. Acum să ne gândim la două aspecte:

  • Diferențele sociale dintre bogați și săraci sunt o consecință generală a păcatului. Trebuie să recunoaștem acest fapt.
  • Dacă aceia care sunt bogați îi asupresc pe cei săraci, ei păcătuiesc în mod conștient împotriva lui Dumnezeu și împotriva oamenilor.

Și termenul „belșug“ apare în Biblie. De exemplu în Proverbe 3:10. Belșugul nu înseamnă neapărat mari bogății, ci înseamnă că o persoană are mai mult decât are nevoie pentru traiul de zi cu zi. Dacă suntem într-o asemenea situație atunci se cuvine să mulțumim lui Dumnezeu și Tatăl în numele Domnului nostru Isus Hristos (v. Ef. 5:20). Belșugul este plinătatea binecuvântării de care avem parte prin har. Dar Dumnezeu a trasat o limită pe care noi o depășim atunci când ne facem poftele cu avuția noastră și poate chiar cădem în păcatul lăcomiei.

Exemple de omeni bogați

În Noul Testament găsim mai multe exemple de oameni bogați, pe care Dumnezeu ni le-a dat fie ca avertisment, fie spre a fi o încurajare.

Tânărul bogat (Marcu 10:17-22)

Acest tânăr a venit la Domnul cu întrebarea sinceră cum să moștenească viața eternă. El era drept și încercase din tinerețea lui să trăiască în temere de Dumnezeu. Din vreme ce era încă sub lege, el a respectat cu sârguință poruncile date de Dumnezeu. Cu toate acestea, tot simțea că îi lipsea ceva. Isus Hristos a privit la el și l-a iubit și i-a spus: „Un singur lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ce ai şi dă săracilor“ (v. 21). Domnul cunoștea inima acestui tânăr. Pentru că el ținea mult la averea lui, Domnul l-a provocat să aleagă. Ești gata să renunți la proprietățile tale pentru Isus Hristos? În mod trist, el a decis în favoarea banilor și nu să-L urmeze pe Domnul Isus. A plecat tist și nu mai auzim despre el. Nu este acesta oare un exemplu cât de greu este ca un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Omul bogat din locuința morților (Luca 16:19-31)

Domnul Isus a spus istoria cu bogatul și săracul Lazăr. Amândoi au murit, „Lazăr a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam“ – domeniul fericirii. Bogatul, pe de altă parte, a ajuns să fie în chinuri. Pentru că suferea groaznic a vrut ca frații lui, care mai erau încă în viață, să fie avertizați. Știa că numai aceia care se pocăiesc sunt mântuiți (v. 30), dar el personal nu se pocăise. El fusese mult prea absorbit de viața lui fericită și plină de lux și a ajuns să fie prea târziu. De aici învățăm că o viață prosperă și plină de satisfacții poate face ca omul să nu-și mai pună nici o întrebare cu privire la mântuirea eternă.

Șeful bogat al colectorilor de taxe (Luca 19:1-10)

Biblia ne spune despre Zacheu. În primul rând el era șeful colectorilor de taxe. Aceasta era o poziție importantă, prin care avea afaceri cu romanii și avea multă influență asupra altora. Apoi, el era bogat. Nu toată averea lui o câștigase în mod legal. Cerând mai mult decât ar fi trebuit să ceară, cu timpul, el s-a îmbogățit. Ajunsese să aibă o situație financiară bună. În al treilea rând, el era mic de statură. Acest fapt trebuie să fi fost umilitor pentru el. Cu toate că avea o slujbă bună și mulți bani, oamenii îl disprețuiau.

Cu toate că era foarte bogat, Zacheu dorea mult să-L vadă pe Isus. Pentru că era mic de statură, mulțimea îl împiedica să vadă. De aceea șeful cel bogat al colectorilor de taxe s-a suit într-un sicomor pentru a-L vedea pe Mântuitorul. Nu și-a putut imagina ce avea să urmeze. Isus nu S-a limitat numai la a trece pe lângă el, ci S-a oprit, a privit la el și a spus: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta“. Așa a început conversația între Mântuitorul și șeful colectorilor de taxe. Spre deosebire de tânărul bogat, pentru Zacheu banii nu au fost un obstacol pentru a-L crede pe Isus Hristos și a-L urma. De fapt, ceea ce a făcut cu banii lui a dovedit convertirea lui. În final Domnul a explicat: „… pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era ierdut“. Zacheu este un exemplu frumos cum oamenii bogați pot să creadă în Domnul Isus.

Consilierul bogat (Matei 27:57)

Iosif din Arimateea era un consilier (membru al sinedriului) bogat și un ucenic al Domnului Isus. Pentru că era un om bun și drept, el nu fusese de acord cu hotărârea sinedriului de a-l omorâ pe Hristos. După ce a murit Mântuitorul, Iosif a mers cu curaj la Pilat și a cerut trupul Lui (Luc. 23:50-53). El a dat laoparte orice teamă de oameni și a trecut în mod deschis de partea lui Isus cel respins și crucificat. Mormântul pe care el și-l pregătise săpat în stâncă a fost folosit de Domnul Său. Cu tot respectul, el a înfășurat în pânză de in trupul lui Isus și l-a pus în mormânt. Așa s-a împlinit profeția din Isaia 53:9: „groapa Lui a fost rânduită cu cei răi, dar El a fost cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nici o violenţă, nici nu a fost vicleşug în gura Lui“. Dumnezeu S-a folosit de acest om bogat pentru a-I da Fiului Său un mormânt după cuviință. De aici învățăm că Domnul dorește să-i folosească pe credincioșii bogați pentru unele lucrări pe care ei le pot face deosebit de bine.

Dorința de îmbogățire

Deși Dumnezeu nu ne-a promis binecuvântări materiale în calitate de creștini, nu este un păcat să fii bogat. Însă acela care dorește să se îmbogățească se face vinovat de un păcat grav. Dorința de îmbogățire merge mână în mână cu lăcomia și cu iubirea de bani.

Pavel ne învață: „Având hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi cu acestea“ (1 Tim. 6:8).

Dacă ne lipsesc lucrurile cele mai elementare nu avem strictul necesar pentru a trăi. Dar, dacă avem destul ca să mâncăm și să ne îmbrăcăm – ceea ce mulți oameni din această lume nu au – se cuvine să fim mulțumiți și mulțumitori. Cu toate acestea, dorința de îmbogățire se poate naște în inimile noastre. Mulți au căzut în această cursă. De aceea Dumnezeu ne dă avertismentul solemn: „Dar cei care vor să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebune şi vătămătoare, care îi afundă pe oameni în ruină şi în pieire“ (1 Tim. 6:9). Sunt multe căi pe care oamenii o apucă pentru a face mulți bani în dauna altora: corupție, evaziune fiscală, înșelăciune, exploatarea angajaților etc. Unii încearcă să-și sporească averea prin mijloace cinstite, dar sacrifică toate celelalte și nu mai au deloc timp pentru ei înșiși, pentru soție și copii. Aceasta se poate întâmpla chiar și la creștini: pot ajunge să nu mai participe în mod regulat la strângerile adunării și să nu mai aibă energie pentru lucrurile Domnului. Pe scurt, ei trăiesc numai pentru a ajunge să fie bogați și nu realizează cât de mult rău își fac lor înșiși și celor care le sunt apropiați. „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele; după care unii, umblând, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe dureri“ (1 Tim. 6:10).

Un credincios a dorit odată să se îmbogățească rapid și a început să joace la un cazinou. La început a avut succes și a câștigat. A folosit câștigurile pentru alt jos și a câștigat și mai mult. Aceasta a mers pentru un timp, după care lucrurile s-au schimbat spre rău. A început să piardă, dar nu s-a oprit nici când a pierdut toți banii pe care îi câștigase. A făcut un împrumut pentru a continua să joace și a pierdut și mai mult. Datoriile lui au crescut din ce în ce mai mult până ce nu le-a mai putut achita și a fost adus la tribunal. Părinții lui au aflat de situație înainte ca el să fie condamnat la închisoare și, din iubire pentru fiul lor, și-au vândut casa și au plătit datoriile. Ce consecințe grozave poate avea dorința de a avea bani și de a te îmbogăți!

Dumnezeu ne avertizează cu privire la pofte

Pofta – iubirea de bani și de posesiuni – este un păcat grav. În cuvântul lui Dumnezeu aceasta este deseori menționată alături de curvie sau adulter (ex. Ef. 5:3; Col. 3:5). În Coloseni 3 pofta este chiar numită idolatrie. De aceea, în Luca 12:15, Domnul ne avertizează: „Luaţi seama şi păziţi-vă de oricel lăcomie de bani, pentru că viaţa cuiva nu este în belşugul averilor lui“. Pe de-o parte învățăm că și noi, care suntem credincioși, trebuie să fim atenți să nu avem o atitudine de a pofti, iar, pe de altă parte, Domnul Isus ne spune clar că fericirea noastră nu se poate întemeia pe bogățiile materiale. Din vreme ce viața este un dar de la Dumnezeu și are valoare eternă, adevărata împlinire ne-o vom găsi numai în relația noastră cu El.

Și cartea Proverbe ne avertizează cu privire la pofte și la consecințele lor devastatoare: „Aşa sunt cărările oricui este lacom de câştig: el ia viaţa stăpânilor lui“ (Prov. 1:19). Și mai spune și: „Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cine urăşte mita va trăi“ (Prov. 15:27). Și oamenii religioși pot avea pofte. Amintiți-vă de Balaam sau de învățătorii falși din creștinătate, care „o inimă deprinsă la lăcomie“ (2 Pet. 2:14). Fie ca Domnul să ne ferească de pofte.

Cum pot fi eliberat de pofte și de iubirea de bani

Ce să faci când ai dorința de a fi bogat? Sau cum să tratezi poftele care ți se nasc în inimă? Următoarele măsuri pot împiedica poftele să-ți domine inima și viața:

1. Trebuie să fii conștient că, din cauza păcatului, există o tendință firească de a dori să fii bogat și că aceasta poate afecta pe oricine și te poate afecta și pe tine.

2. Dorința de bani și de înavuțire trebuie judecată întotdeauna ca fiind ceva rău.

3. Dacă poftele te-au făcut să manifești lăcomie sau răutate, atunci trebuie să-I mărturisești sincer Domnului acel păcat.

4. Străduiește-te în mod conștient să lucrezi contrar unor atitudini care sunt manifestări ale poftelor. În loc să cauți să strângi bani și proprietăți pentru tine, caută să fii mai generos față de alții.

5. Nu uita nici o clipă că banii nu pot cumpăra orice

  • Pot cumpăra un pat dar nu și odihne somnului
  • Pot cumpăra o carte, dar nu inteligența
  • Pot cumpăra o casă, dar nu un cămin
  • Pot cumpăra hrană, dar nu și pofta de mâncare
  • Pot cumpăra medicamente, dar nu sănătate
  • Pot cumpăra plăceri, dar nu fericirea

Dar, mai ales, nu pot cumpăra mântuirea în Isus Hristos deoarece aceasta este dăruită gratis.

Învățături pentru cei care sunt bogați

Cuvântul lui Dumnezeu se adresează tuturor claselor sociale și are un mesaj clar și direct pentru cei care sunt bogați: „Porunceşte celor care sunt bogaţi în veacul de acum să nu se mândrească, nici să nu se încreadă în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug, ca să ne bucurăm de ele; ca să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să dea, strângându-şi pentru viitor o temelie bună, ca să apuce adevărata viaţă“ (1 Tim. 6:17-19).

Dorim să subliniem câteva aspecte specifice din acest pasaj din Biblie, la care să mediteze creștinii care sunt bogați:

1. Ei nu trebuie să fie mândri sau aroganți – Dumnezeu le-a încredințat bogății pentru ca ei să fie administratori credincioși.

2. Ei sunt expuși pericolului de a se încrede în bogățiile lor materiale. Bogăția se poate pierde de la o zi la alta. Crizele economice și ale piețelor financiare au dovedit în repetate rânduri cât de repede se pot schimba situațiile. O bancă poate da faliment și cei care și-au depus banii acolo pot pierde cea mai mare parte a lor dacă nu chiar totul. Valoarea unei proprietăți, care ne așteptam să crească de la an la an, poate scădea brusc. Oamenii își pot pierde și casa dacă nu pot plăti ratele. Globalizarea sporește riscurile deoarece criza dintr-o țară afectează mult mai rapid alte țări și consecințele ajung să fie mondiale.

3. Creștinii bogați sunt îndemnați să folosească bunurile materiale pentru a face fapte bune și a fi generoși. Dacă fac fapte bune din iubire pentru Domnul, atunci El îi va răsplăti în viitor.

În Hagai 1:9, Dumnezeu spune: „Vă aşteptaţi la mult şi, iată, a fost puţin; şi când l-aţi adus acasă, Eu l-am suflat“. Cred că și în zilele noastre Dumnezeu „suflă“ asupra economiei, mai ales când oamenii cred că au totul sub control fără Dumnezeu, ca pentru a da un avertisment. De aceea noi nu trebuie să ne strângem comori pe pământ, „unde molia şi rugina strică şi unde hoţii sparg și fură“ (v. Mat. 6:19-21). Unde îți sunt fondurile? Cât ai în contul din cer? Sau cumva, până acum nici nu ai deschis un cont acolo?

Nu există diferențe în ceea ce privește poziția creștinilor înaintea lui Dumnezeu

Trăim în perioada harului, dar Dumnezeu nu a făcut să dispară diferențele sociale. În familia Sa sunt oameni săraci și oameni bogați, dar aceste diferențe materiale nu mai prezintă importanță, cei răscumpărați primind de la Dumnezeu aceeași poziție creștină: „Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus“ (Rom. 8:1). „El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubite“ (Ef. 1:5-6). În ceea ce privește poziția lor în Hristos, toți credincioșii au aceeași parte în El: „Iar fratele dintr-o stare de jos să se laude în înălţarea lui, şi bogatul în smerirea lui“ (Iac. 1:9-10). Toți suntem cetățeni ai cerurilor „pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos“ (Filp. 3:20).

În ceea ce privește poziția înaintea lui Dumnezeu nu contează dacă cineva are mulți sau puțini bani. Fiecare este răspunzător înaintea lui Dumnezeu să gestioneze cu fidelitate ceea ce i-a încredințat Dumnezeu, fie că este mult, fie că este puțin.