(versetul 6) De acest îndemn de a „prinde ocazia", se leagă acela pe care îl cuprinde acest verset: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cuip trebuie să răspundeţi fiecăruia." Cât de important este! Viaţa noastră exterioară, aceea pe care lumea o vede, se compune din fapte şi din cuvinte care ar trebui totdeauna să fie expresia vieţii noastre lăuntrice şi să dea mărturia că ea se petrece în părtăşia cu Dumnezeu. Aici este vorba de cuvintele noastre, de ceea ce iese din gura noastră. Vorbirea trebuie să fie într-un „duh de har". Harul, al cărui obiect a fost creştinul şi care umple inima sa, sau cel puţin care ar trebui totdeauna să o umple, se va arăta în cuvintele sale pline de blândeţe şi de bunătate, împărţind harul divin, care să atragă inimile spre Acela care este izvorul harului. Harul este răbdător, harul mângâie, harul ridică inima abătută şi o încurajează; acestea vor fi efecte binecuvântate ale cuvântului credinciosului, care se adresează celorlalţi „într-un duh de har". Şi aceasta zice apostolul, „totdeauna". Ea va exclude deci orice amărăciune, orice plângere, orice vorbire de rău, orice uşurătate. Vorbele deşarte şi fără folos vor fi alungate din conversaţia aceluia care a luat în serios îndemnul apostolului (Efeseni 4.29; 5.4). Noi vom fi astfel imitatorii Aceluia despre care este spus: „Harul este turnat pe buzele Tale" (Psalmul 45.2), ai Aceluia despre care a scris evanghelistul Luca: „Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui" (Luca 4.22).

Dar blândeţea harului nu exclude prezenţa sfinţeniei şi a adevărului divin; ea trebuie să fie însoţită de această energie care judecă răul şi se desparte cu desăvârşire de el. Cuvântul trebuie să fie „dres cu sare". Dacă sufletul nostru este în prezenţa lui Dumnezeu, el gustă harul Său şi el împărtăşeşte în cuvintele sale, dar chiar această prezenţă ne depărtează de răul pe care ea ne face să-1 deosebim, şi cuvântul nostru serios poate fi uneori sever şi indignat, netârguindu-se cu răul, nemicşorându-l şi făcându-i pe ceilalţi să simtă efectul prezenţei lui Dumnezeu şi a sfinţeniei care I se potriveşte.

Înarmat astfel cu harul şi cu sarea care drege cuvântul dictat de har, se poate răspunde fiecăruia după nevoile lui. Câţi dintre aceştia nu întâlnim noi pe drumul nostru! Nevoi ale inimii şi ale conştiinţei, dureri şi disperare, rătăcire pe căi rele, depresiune şi descurajare, necredinţă şi îndoieli, stările sufletesti sunt extrem de diferite. Acelaşi cuvânt nu se poate potrivi la fiecare, cu toate că el (cuvântul) trebuie totdeauna să iasă din acelaşi fond de iubire.

Înţelepciunea divină trebuie să ne lumineze pentru a vorbi la momentul potrivit şi această înţelepciune nu-i lipseşte cui trăieşte în legătură cu Dumnezeu. Ce perfect model avem în privinţa aceasta în scumpul nostru Salvator! Cineva a zis referitor la acest subiect: „Capitolul 15 din Matei m-a izbit prin felul în care el face să iasă în relief această perfecţiune sub aspecte diferite de frumuseţe. Domnul este chemat aici să răspundă rând pe rând fariseilor, mulţimilor, sărmanei sirofeniciene îndurerată şi propriilor Săi ucenici, după cum ei arată ignoranţa lor sau egoismul lor; şi noi putem observa diferenţa care există în felul dojanei sau al judecăţii Sale, în chipul în care El învaţă cu răbdare, sau în care El caută să hrănească un suflet, cu înţelepciune şi cu har. Noi nu putem decât să recunoaştem cât de potrivit vine totul la El şi este adaptat la locul sau la ocazia la care răspunde activitatea Sa."

Învăţătura şi îndemnurile practice care decurg din epistolă se termină aici. Ceea ce urmează conţine câteva detalii despre unii însoţitori în lucrarea lui Pavel si salutările fie ale unora dintre ei, fie ale lui Pavel însusi. Dar aceste detalii si aceste salutări sunt pline de interes, pentru că ele arată inima arzând de iubire a apostolului, ca şi râvna unora din aceia care îl înconjurau şi viaţa lui Hristos care circula în aceşti slujitori ai Domnului şi îi unea pe unii cu ceilalţi. Să intrăm în examinarea acestor ultime şi preţioase versete.