Coloseni 2:18-19

Ritualism, închinare la îngeri (2.18)În versetul 18 ajungem la aşa numita ispită ritualistă. Vom vedea foarte repede că este o ispită, dacă ne referim din nou la adevărul despre cruce aşa cum a fost prezentat în versetul 15. Singurii îngeri care doresc să aibă închinarea noastră sunt cei răi. Îngerii sfinţi refuză întotdeauna închinarea oamenilor, atribuind lui Dumnezeu orice închinare. Aşa vedem, de exemplu, în Apocalipsa 19.10 şi 22.9. Iar îngerii nesfinţi sunt „dezbrăcaţi”(v.15) şi învinşi la cruce. Cine le va aduce deci închinare? Câtă lumină aduce crucea şi în privinţa aceasta? Câtă eliberare aduce ea!

A se ţine strâns de Cel ce este Capul (2.18,19)Este şi un alt argument foarte puternic. Suntem îndreptăţiţi, ca mădulare ale trupului, ca fiecare dintre noi să ne „ţinem strâns de Capul”. În felul acesta menţinem un contact intim cu El. imaginea trupului omenesc este desigur în gândirea pe care o are Duhul, iar capul este considerat ca locul din care pornesc toate faţă de trup. Hrana şi creşterea ajung la noi prin „încheieturi şi legături”. Totuşi toate vin de la cap.Este de cea mai mare importanţă să ne ocupăm de privilegiul nostru şi să învăţăm ce înseamnă să ne ţinem de Cel ce este Capul. Odată ce am învăţat lucrul acesta, nu vom mai avea nevoie de vreo altă dovadă împotriva ispitei ritualismului. Dacă ni s-a dat dreptul la acces în prezenţa unei persoane şi am privilegiul de a avea o legătură cu ea, nu mă vei mai vedea prezentându-mi cererile sau aşteptând toate de la valeţi.Poate cineva ar putea gândi că a da o stimă deosebită valetului, servitorului, cel puţin am arăta cât de smeriţi suntem. Dar acesta este felul de purtare care ne este indicat? Nicidecum! Doar ne-am face voia noastră; şi aceasta este propria voinţă, exact opusul smereniei. Aceasta poate fi o ilustrare a celor spuse în versetul 18.Îngerii au fost ascunşi de ochii noştri în mod intenţionat, ca nu cumva să le dăm locul care aparţine lui Dumnezeu. Ei sunt printre cele nevăzute. Cei care s-ar închina lor ar fi oameni care s-ar lăuda cu gândirea lor firească. Începutul versetului 18 ne spune: „Nimeni să nu vă descalifice (sau: să vă facă să pierdeţi premiul), făcându-şi voia lui însuşi în smerenie şi închinare la îngeri”. Aceasta face foarte clară întreaga poziţie. Este vorba de propria voinţă, un lucru urâcios înaintea lui Dumnezeu. Şi cei care cad pradă ei pot fi în adevăr credincioşi şi totuşi, abătuţi de la Hristos, îşi pierd premiul.