Apocalipsa 4.1

　　　　Răpirea adunării simbolizată de suirea lui Ioan la cer

　　　　Gândim că este foarte important versetul 1 din capitolul 4. El introduce ‟lucrurile care vor fi după acesteaˮ, adică, potrivit capitolului 1.19, cea de a treia secțiune a acestei cărți. Viziunea ia o nouă întorsătură și Ioan vede o ușă deschisă în cer și aude o chemare plină de autoritate ca să se suie în scenele cerești. Fiind, așa cum ne spune, ‟în Duhˮ, tot ce experimenta și vedea aveau pentru el o realitate vie, și prin viziunea aceasta ne transmitea realități profetice.În primul rând poziția pe care o avea Ioan se schimbă. A părăsit scenele pământești pentru cele cerești, pentru a vedea de acolo felul în care Dumnezeu are a face cu pământul în judecată. Gândim că schimbarea aceasta are o semnificație simbolică. Capitolul 3 se termină cu cuvântul ‟adunăriˮ și el nu mai pare decât în capitolul 22.16; aceasta înseamnă că adunările nu mai apar în prezentarea lucrurilor care ‟trebuie să aibă loc după acesteaˮ. Adunarea ca un întreg este simbolizată în capitolul 19.7 și din nou în 21.9 ca ‟soția Mieluluiˮ, dar ea este atunci manifestată în poziția ei cerească. Suirea lui Ioan în cer este ca un simbol al răpirii adunării, așa cum este redată detaliat în 1 Tesaloniceni 4.17, și de la acest punct începe viziunea lucrurilor care au loc pe pământ după plecarea adunării.Apoi, notăm că înainte ca lui Ioan să i se permită vederea judecăților guvernamentale ale lui Dumnezeu pe pământ, i se arată izvorul secret al tuturor acestor lucruri. În ziua Domnului care va avea loc, oamenii vor vedea și vor simți judecățile, dar vor fi cu totul în neștiință de unde vin ele. Noi nu trebuie să fim în neștiință în privința aceasta, și de aceea capitolul acesta și următorul se ocupă cu viziunea lui Ioan a scenelor cerești și a Aceluia în care sunt încredințate toate judecățile. Istorisirea celor văzute de el ne dă o imagine a lumii cerești într-un timp solemn, de pregătire a acțiunii de judecată pe pământ.