Apocalipsa 1:1-11

Apocalipsa este o carte dificilă. Şi totuşi, câte motive avem să nu neglijăm lectura ei! 1. Este „descoperirea lui Isus Hristos“, a scumpului nostru Mântuitor. 2. Această descoperire este făcută de El robilor Săi, printre care este fericit să se numere şi Ioan evanghelistul, exilat în insula Patmos. 3. Ne vorbeşte nu despre un viitor vag şi îndepărtat, ci despre lucruri care trebuie să aibă loc „în curând“. 4. De asemenea, să nu uităm că lectura serioasă a unei părţi din Scriptură este îndeajuns pentru a aduce binecuvântare sufletului nostru (v. 3), pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni se cere să-l înţelegem complet, ci să-l păzim (Luca 11.28).De vreme ce este vorba despre gloriile lui Isus, adorarea izbucneşte spontan. „A Aceluia care ne iubeşte şi ne-a spălat…“ (v. 5). Să remarcăm timpurile verbelor: El ne iubeşte (prezent) – dragostea Lui este mereu prezentă şi neschimbată. Dar ne-a spălat (trecut) – este o lucrare împlinită, încheiată, desăvârşită. Să mai remarcăm şi ordinea acestor verbe: pentru că ne iubeşte, Hristos ne-a spălat de păcatele noastre. Din contră, trebuia să fim spălaţi, pentru a fi făcuţi de acum „o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru“ (v. 6; cap. 5.10; 20.6b). Ceea ce a făcut din noi depăşeşte ce a făcut pentru noi.