2 Petru 1:6

Cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia (1.6)

În virtute urmează să avem cunoaştere. Virtutea împărtăşeşte mereu tărie caracterului unui om; dar dacă puterea nu este folosită potrivit cunoaşterii, a acelei cunoaşteri mai mari şi mai bună ca toate – cunoaşterea lui Dumnezeu şi a voii Sale – ea poate deveni un lucru periculos.

În cunoaştere trebuie să avem înfrânarea, sau cumpătarea. Dacă suntem conduşi numai de cunoaştere, putem foarte uşor să devenim persoane cu extreme. Credinciosul cu mare claritate intelectuală poate cu uşurinţă să acţioneze în aşa fel încât să pună în primejdie binele fratelui cu o pricepere mai mică, aşa cum ne arată Romani 14 şi 1 Corinteni 8. De aceea este nevoie de „înfrânare“.

În înfrânare trebuie să avem răbdare. Trebuie să fim încercaţi, puşi la probă. Credinciosul care are răbdare trece învingător prin ele.

În răbdare, evlavie sau pietate. Învăţăm să trăim conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Îl vedem pe Dumnezeu în împrejurările noastre şi ne purtăm ca sub privirile Lui.