04 Persoanele pentru care Cina Domnului a fost instituită

Ea a fost instituită pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru familia celor mântuiţi. Toate mădularele acestei familii pot să ia parte la Cină. O inimă cu adevărat creştină va dori cu înfocare să ia parte. Iar dacă cineva, de buna lui voie, stă departe de Cină, să ştie că prin aceasta se face vinovat de neascultare fată de îndrumarea clară a Domnului si a apostolului său inspirat; şi consecinţa acestei neascultări va fi un declin spiritual şi o pierdere completă a mărturiei pentru Hristos. Sunt împrejurări care, în anumite cazuri, pot prezenta o barieră de netrecut, desi ar trebui să fie cea mai sinceră dorinţă să fii prezent la sărbătoarea acestei rânduieli, aşa cum totdeauna va fi când există o gândire spirituală; dar trebuie subliniat principiul că nimeni nu poate face progres în viaţa divină, dacă absentează de bunăvoie de la masa Domnului, „întregului popor Israel" i se spusese să ţină Pastele (Exodul 12). Nici un mădular al poporului nu trebuia să rămână nepedepsit, dacă nu ţinea Pastele, după cum citim: „Dacă cineva este curat, nu este în călătorie şi neglijează să ţină Pastele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la timpul hotărât, omul acela îşi va purta păcatul." (Numeri 9.13.)

Fără îndoială că adevărul ar fi mai viu şi Biserica lui Hristos ar progresa mai mult, dacă între copiii lui Dumnezeu ar fi mai multă râvnă pentru Cină. Inimile multor creştini sunt pline de uşurătate şi delăsare în ce priveşte părtăşia lor la Cină. Alţii dimpotrivă doresc să ia parte la Cină, fiindcă nu pricep îndeajuns ce este nici mântuirea, nici starea nouă pe care o dă mântuirea. Aceste două piedici, cu toate că sunt aşa de deosebite în caracterul lor, au amândouă acelaşi izvor care se numeşte: iubirea de sine.

Cine este nepăsător se lasă uşor oprit de împrejurări neînsemnate: ba că are treabă acasă, ba că e vreme urâtă, ba că nu-i e bine, ba câte altele de felul acesta. Dacă însă ar fi vorba de treburile pământeşti, nu s-ar lăsa ţinut pe loc de astfel de piedici. De câte ori nu se văd oameni care nu au energie spirituală, încât în ziua Domnului nici nu pot ieşi din casă; iar lunea au atâta putere că pot merge ceasuri întregi pentru lucruri lumeşti. Ce trist când te gândeşti că un câştig pământesc poate să aibă asupra inimii omeneşti o influenţă cu mult mai puternică decât gloria lui Hristos şi binele Adunării! Care ne-ar fi simţămintele în gloria împărăţiei viitoare, dacă ne-am aminti că pe pământ, un serviciu sau alte lucruri pământeşti ne-au luat tot timpul şi puterea şi ne-au împiedicat să luăm parte la Cina Domnului?

Dragul meu cititor creştin, dacă obişnuieşti să absentezi de la adunarea celor credincioşi, te rog, înaintea Domnului, să te gândeşti la urmările triste pe care le are atitudinea ta. Tu păcătuieşti şi în privinţa mărturiei pentru Hristos, păgubeşti şi sufletele fraţilor tăi şi, în acelaşi timp, împiedici chiar creşterea sufletului tău în har si în cunoaştere.

Să nu crezi că purtarea ta nu influenţează întreaga Biserică a lui Dumnezeu. Pe pământ tu eşti sau spre ajutorul sau spre paguba mădularelor trupului lui Hristos: căci „dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el." (1 Corinteni 12.26.) Acest principiu nu şi-a pierdut tăria şi nici puterea, chiar dacă sfinţii s-au împărţit în mai multe tabere.

Dacă este adevărat că adunarea creştinilor dintr-un anumit loc pentru frângerea pâinii înfăţişează unitatea întregului Trup, atunci trebuie să recunoşti că, nevrând să iei parte la Cină, păgubeşti pe toţi fraţii tăi şi pe tine însuţi. Se înţelege că sunt răspunzător dacă nu mă duc la o strângere laolaltă, când ea e adunată pe adevărata temelie a Bisericii, aceea pusă în Noul Testament. Creştinii se pot aduna şi se pot numi „Biserica lui Dumnezeu" în vreun loc oarecare; dar dacă nu arată trăsăturile şi adevărurile Bisericii lui Dumnezeu aşa cum se găsesc în Scriptură, nu mă pot face una cu ei, luând cina cu ei şi nu pot merge la adunările lor. Dacă ei nu îndepărtează sau nu pot să judece şi să condamne răul, trăsăturile lumeşti, arătările firii păcătoase, învăţătura greşită în adunarea lor, este evident că nu se găsesc pe temelia Bisericii; ei sunt doar o tovărăşie religioasă de fraţi, cu care nu sunt dator să mă unesc înaintea lui Dumnezeu. De aceea copilul lui Dumnezeu are nevoie de multă putere spirituală şi supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să se strecoare prin toate încurcăturile din bisericile de nume şi chiar din adunările creştine.

Aceleaşi urmări triste se arată si când cineva nu pricepe bine mântuirea. Când conştiinţa nu este în totul împăcată şi inima n-a găsit o pace desăvârşită în mărturia lui Dumnezeu despre jertfa lui Hristos, atunci nu poţi lua parte la Cină, sau iei parte, dar nu aşa cum trebuie. Numai aceia pot să vestească moartea Domnului, care cunosc prin descoperirea făcută de Sfântul Duh, însemnătatea morţii Sale. Dacă socoteşti Cina ca un mijloc prin care poţi să fii adus mai aproape de Dumnezeu sau să capeţi iertarea păcatelor sau o siguranţă mai mare a primirii tale înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că n-ai priceput ce este Cina. Numai atunci pricepi ce este Cina Domnului, când primeşti ce-ţi spune Evanghelia să crezi: anume că toate păcatele îţi sunt iertate pentru totdeauna. Hristos „a fost dat pentru greşelile noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră." (Romani 4.25.) Sângele Lui scump este singura temelie a păcii noastre; orice altă temelie şi orice străduinţă omenească pentru apropierea de Dumnezeu nu ne arată decât goliciunea omenească.

Nu de puţine ori auzi spunându-se de câte cineva care se socoteşte spiritual: „Eu nu găsesc cine stie ce zidire sufletească în adunare; eu sunt tot atât de fericit, dacă rămân acasă si citesc în Biblia mea." Însă cu toată dragostea aş întreba: N-ai în vedere nici o ţintă mai înaltă decât fericirea personală? Dacă dorinţa Domnului este ca toţi credincioşii Lui să se adune în Numele Său si să vestească moartea Sa „până va veni El", poţi tu să nu iei parte, fiindcă socoteşti că acasă poţi să fii tot atât de fericit? Dar o astfel de fericire, bazată pe neascultare, nu este o fericire sfântă. Afară de asta cred că părerea ta că eşti mai fericit acasă nu este decât amăgire, cum va dovedi sfârşitul tuturor acelor care se lasă amăgiţi în felul acesta.

Toma n-ar fi fost nefericit dacă ar fi fost împreună cu ceilalţi ucenici, dar el a trebuit să aştepte opt zile, până ce ei s-au adunat în cea dintâi zi a săptămânii; şi acolo şi atunci, Domnul S-a descoperit sufletului lui. Tot aşa va fi cu cei care spun: „Ne simţim mai bine acasă decât în adunarea celor credincioşi." In mod sigur ei vor rămâne în urmă în cunoaştere şi experienţă.

Nu degeaba îndeamnă apostolul: „Să veghem unii asupra altora.... să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie." (Evrei 10.24,25.)

În ce priveşte seceta şi lipsa de binecuvântare în adunările creştine, să observăm că, alături de cea mai mare secetă duhovnicească, se află de obicei şi un duh de nemulţumire, gata să vorbească de rău şi să judece mereu; şi cred că, dacă acei care se plâng de lipsa de binecuvâtare în adunări şi prin aceasta îşi îndreptăţesc şederea lor deoparte, s-ar ruga mai mult pentru binecuvântarea adunării, ar face cu totul altă exeprienţă.

Alţii cred că e bine să nu ia parte la Cină, fiindcă un alt creştin ar avea tot felul de lipsuri şi slăbiciuni personale. Asta însă arată numai că nu cunoaştem starea Bisericii în fata lui Dumnezeu si că ne uităm mai mult la altul decât la noi. Dacă numai cei cu o viaţă perfectă şi o gândire cu totul spirituală ar avea dreptul să ia parte la Cina Domnului, atunci ar trebui ca nici unul să nu mai luăm parte. însă Domnul ne invită la masa Sa, fiindcă suntem prietenii, mădularele Trupului Său, nu fiindcă suntem mădulare alese. Tot astfel El vrea să ne privim şi noi unul pe altul. Fireşte că este foarte trist când unul sau altul se duce la Cină cu o inimă necurată. Atât timp însă cât o adunare care veghează asupra sfinţeniei Cinei, nu este nevoită să dea afară pe vreunul dintre ei din cauza stării lui rele si nu l-a dat afară, eu trebuie să-1 privesc ca pe un mădular al Trupului lui Hristos, cu toate lipsurile şi defectele lui; aş jigni unitatea acestui trup, dacă din această cauză m-aş da la o parte.

Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte lămurit că nu poate să ia parte la Cină nici o persoană care nu e un mădular al Trupului sau adevăratei Biserici a lui Hristos. Aceeaşi lege, care poruncea întregului popor Israel să mănânce Pastele, poruncea tuturor străinilor netăiaţi împrejuri să nu mănânce. Acum „Pastele nostru este Hristos, care a fost înjunghiat pentru noi", şi nimeni altul nu poate să ia parte la această sărbătoare care trebuie ţinută până la venirea Domnului, adică să mănânce pâinea şi să bea vinul în amintirea Lui, decât acela care a cunoscut şi a trăit puterea sfântă şi curată a sângelui Său scump. Cum ar putea aceia care nu sunt legaţi de El prin credinţa în jertfa Domnului Isus şi deci n-au păcatele iertate şi nu duc o viaţă sfântă, să se gândească la Cină cu linişte şi bucurie şi să aştepte venirea Lui, când El li se va arăta ca să-i judece?

A mânca pâinea şi a bea vinul, fără cunoaşterea puterii sângelui Său şi a legăturii cu El, înseamnă, într-altfel decât la Corinteni, a mânca si a bea într-un chip nevrednic şi spre condamnare. Care va fi sfârsitul unor astfel de oameni? Peste măsură de grozav! Toţi aceia care nu vor să primească Evanghelia şi harul Său, pot să fie chiar botezaţi în Numele Domnului Isus şi să fi luat parte din când în când la Cină, vor fi aruncaţi în întunericul de afară, într-o pierzare veşnică. Chiar dacă ar spune Domnului: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta" (Luca 13.26), totuşi răspunsul Lui grozav va fi: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi." Cititorul meu, gândeşte-te bine la aceste cuvinte. Dacă eşti încă în păcatele tale, neîntors la Dumnezeu, nu te gândi să iei parte la masa Domnului la care n-ai nici un drept. Vino mai bine la Domnul Isus ca un păcătos pierdut şi ia de la El iertarea păcatelor, curăţire şi pace, datorită sângelui Său vărsat la Golgota. O mărturisire doar cu gura a păcatelor, căreia să-i urmeze luarea Cinei, ca pecete a împăcării cu Dumnezeu, este numai înşelare de sine.

Dar nu numai aceia poartă asupra lor o mare vină, care beau şi mănâncă într-un chip nevrednic, ci şi aceia care lasă şi invită pe aceştia la Cină; ei se fac neascultători faţă de Domnul şi pierd din vedere cuvintele apostolului: „căci o pâine, un trup suntem noi, cei mulţi!" Niciodată apostolul n-a vrut prin aceste cuvinte să adune la Cină oameni întorşi si neîntorşi la Dumnezeu, care să reprezinte un trup.