Cum a ajuns acest gen literar să fie popular în lumea creştină

Cum anume a apărut acest gen literar? A apărut deoarece aceia care nu L-au primit din toată inima pe Hristos şi nu sunt dintre cei “născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu” nu găsesc nici o plăcere în cuvântul curat al lui Dumnezeu şi au nevoie de fel de invenţii care se pot încadra în ceea ce am numit bible-fiction. Nu spune oare apostolul Pavel că “omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu”? (v. 1 Corinteni 2.9-16) Ori, pe terenul creştin, printre cei care mărturisesc numele lui Hristos, sunt şi oameni care nu sunt născuţi din nou, iar aceia caută cu totul altceva decât cuvântul lui Dumnezeu şi doresc “o evanghelie diferită” (v. Galateni 1.6-7). Acest gen de oameni au existat chiar de la început, încă din vremea apostolilor. Exemplul cel mai cunoscut în acest sens este Simon vrăjitorul, care a mărturisit credinţa în Hristos, dar mai târziu, prin aceea că a dorit să câştige cu bani darul Duhului Sfânt, a arătat clar că nu avea inima “dreaptă înaintea Domnului”. şi acesta este doar unul care s-a dat în vileag, dar cu siguranţă, chiar din primele zile au fost mai mulţi care s-au strecurat printre cei credincioşi fără a avea adevărata credinţă. Doar ce altceva vrea să spună parabola cu vrăjmaşul care a semănat neghină? (v. Matei 13.25-31) şi nu le-a spus oare apostolul Pavel bătrânilor din Efes că “dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate ca să-i atragă pe ucenici după ei” (v. Fapte 20.28-33)? Adică unii dintre cei care nu sunt născuţi din nou aveau să ajungă chiar să aibă poziţii chiar printre bătrânii adunării. Şi dacă Domnul a permis ca asemenea manifestări să apară, ce-i drept la început extrem de rar, încă din vremea când apostolii erau pe pământ angajaţi în lucrare, aceasta este pentru ca noi să fim preveniţi chiar de apostoli, care în mod clar erau plini de Duh Sfânt, cu privire la ravagiile pe care aveau să le facă acest gen de oameni. Iar, după plecarea de pe pământ a apostolilor, în perioada pe care apostolul Pavel o desemnează ca “zilele din urmă”, nemaifiind prezentă autoritatea apostolică, acei oameni au putut să-şi desfăşoare activitatea fără a mai întâmpina obstacole de netrecut.

În sfera largă a mărturiei creştine sunt, pe de-o parte, un număr mare de oameni relativ simpli care nu sunt cu adevărat credincioşi, despre apostolul Pavel îi spune lui Timotei spune că “nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze urechile, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme”, iar pe de altă parte, un număr relativ mic de oameni abili, având capacităţi intelectuale deosebite, care răspund cererii acelei mulţimi de oameni şi le oferă ceea ce le face plăcere, obţinând în schimb cel puţin glorie lumească dacă nu şi avantaje materiale.

Deci aşa a ajuns ca, pe terenul creştin să se bucure de mare popularitate un gen literatură care se abate de la ceea ce este pur scripturistic, gen pe care noi l-am numit bible-fiction.