Scripturile în fiecare zi

Generozitatea lui David din cap. 24 păru­se în final să atingă inima lui Saul. Dar, vai, nu există la el nici o dovadă de pocăinţă adevărată! De­nunţarea laşă a zifiţilor, care încearcă să se facă bine văzuţi de Saul, îl trimite pe răutăciosul îm­părat prin ţară, împotriva celui care într-o zi îi va lua locul. Psalmul 54, scris cu această ocazie, ne lasă să înţelegem cât de dureros a fost pen­tru David acest act josnic al zi­fiţilor. El imploră aju­torul lui Dumnezeu împotri­va oamenilor cruzi care caută să-i ia viaţa; ei nu L-au pus pe Dum­nezeu înaintea lor (Psalmul 54.3), însă David Îl cheamă şi, ca răspuns la rugăciune, Dumnezeu Îşi prote­jează unsul şi-i oferă o nouă ocazie de a-şi arăta curăţia intenţiilor faţă de Saul. O expe­di­ţie nocturnă pune în mâinile lui David su­li­ţa cu care, în două împrejurări, împă­ratul ucigaş în­cer­case să-l omoare. Un singur cu­vânt ar fi fost sufi­cient: ... Abişai îl aştepta. Însă şi de această dată îndu­ra­rea îi opreşte braţul.

Oare nu tocmai astfel a acţionat şi Modelul nostru desăvârşit? (vezi ca expl. Lc.9.54). Isus a pus în practică ceea ce-i în­văţase mai înainte pe ucenici: „Iubiţi pe vrăj­maşii voştri, faceţi bine ce­lor care vă urăsc ... Fiţi deci îndurători ... nu jude­caţi ... nu condamnaţi“ (Luca 6.27, 36, 37). Să punem şi noi în practică cu atât mai mult aces­te cuvinte ale Dom­nului Isus!