Scripturile în fiecare zi

În timp ce Nabal petrece ca un împărat (după ce-l respinsese şi-l insultase pe adevăratul împă­rat), Dumnezeu Însuşi îl loveşte. Nu pierdem nimic dacă-L lăsăm pe Dumnezeu să acţioneze pentru noi.

Abigail, femeie a credinţei, se distinge prin bu­nul ei simţ, prin age­rimea ei (se grăbeşte: v. 18, 23, 42), prin umilinţa ei, prin devotamentul ei. „Când Domnul … te va pune conducător, ... adu-ţi aminte de roaba ta“, îi ceruse ea (v. 30, 31; com­pară cu rugămintea tâlharului din Luca 23.42).

Abigail primeşte un răspuns care-i întrece toate aşteptările: David o face acum soţia lui. Şi, fără nici un regret, ea îşi părăseşte averile pă­mânteşti pentru a împărtăşi în peşteri şi în deşerturi soarta împăratu­lui respins. Căsătorită an­te­rior cu un neghiob, ea devine înso­ţi­toarea fericită a „omului iubit“: acum, în suferinţele lui, dar după aceea, în împărăţia lui! Ce frumoasă ima­­gi­ne a Adunării, Mireasa lui Hris­tos, care îm­părtăşeşte pozi­ţia Domnului ei, astăzi ne­cunos­­cu­tă şi respinsă de lume, cum este şi El Însuşi, mâine ca să împă­ră­ţească cu El în glorie! „Dacă răbdăm, vom şi împă­răţi împre­ună“, ni se aminteşte în 2 Tim. 2.12 (vezi şi Rom.8.17).